Bogdan Stoica

Bogdan Stoica

Nu-s blogger! Numai un idiot poate fi doar blogger si numai un prost il poate citi pe cineva care sustine ca jobul lui este de blogger. Nu-s nici ziarist, desi am fost vreo 20 de ani, perioada din care m-am ales cu ceva competente in comunicare, branding si PR. Nu-s nici scriitor, am scris conjunctural cele doua carti, despre fotografia cu telefonul si despre cat sunt de prosti barbatii. Nu-s nici restaurator, chiar daca stiu sa redau stralucirea unei mobile vechi, eu sunt mai pasionat de schimbarea destinatiei unui obiect decat de repararea lui. Sunt doar fotograf si aveam nevoie de un site care sa spuna ce fac. Faptul ca tu citesti ce postez pe aici, in afara de fotografii, ma onoreaza si ma lasa rece in acelasi timp. 

Website URL: http://www.bogdanstoica.ro

O zi din viața unui PR la un club de swingeri

Ați văzut, prin localurile scumpe, câte o tipă foarte cool, care interacționează cu clienții? Ați văzut sigur. Ei bine, profesia tipelor se numește (dracu' știe de ce) PR de local. E cu totul altă meserie decât cea de PR corporatist. Adică, nivelul e jos.

  • "Bună seara, domnule Stamate, masa dumneavoastră obișnuită?" 
  • Sorin, adu-i o apă plată cu lămâie Corinei și abia apoi ia-i comanda".
  • Bună seara, ce mai faceți? Câte persoane? Tot la separeu, da?" 
  • În seara asta vă recomand o masă pe terasă, aici o să se cânte live, știu că vă place liniștea...."
  • Bucătarul nostru este suprasolicitat în această seară, așa că permiteți-mi să vă ofer o băutură din partea casei...

Am scris că nivelul e jos, nu prost, da? Nu e PR prost, doar o altă formă de PR...

Eee, și-acum, hai să ne gândim ce face PR-ul bărbat de la un club de swingers. Că trebuie să se muleze pe așteptările clienților, exact ca tipa de mai sus, cu mențiunea că ai lui nu mănâncă, ci se fut ca chiorii.

  • "Stimate domn, mergi liniștit la baie, o fut eu pe doamna până revii..."
  • "Îmi pare rău că i s-a făcut rău partenerului dumneavoastră, băgați-vă pulala mine în cur până își revine el..."
  • "Doamnă, vă rog, nu țipați la mine, vă fac un bot imediat, stați un pic să i-o scol clientului de la masa asta..."
  • "Chiar nu pot să fac șpagatul, nu insistați, că.... Au! Nu mă mai mușcați de coaie, vă rog...."
  • "Cum? A venit bloggerul cu barterul? Vrea să i-o sugă cineva sau pleacă? Păi fetele unde sunt?! Iar întârzie?! Bine, dă-mi o perucă, i-o sug eu, dar deja râgâi de pulă, chiar nu mai pot..."

Nu râdeți, că poate fi muuult mai grav de atât. Și nu mă acuzați de nimic, vă rog. Nici măcar eu, posesorul unei imaginații de-a dreptul bolnave, nu aveam cum să scriu așa ceva dacă nu primeam emailul care se poate vedea în imaginea de mai sus. Eu nu-s fanul petrecerilor de tipul ăsta. Eu abia suport să mă atingă un prieten cu cotul, la o masă, dar un străin cu coaiele, pe cur. Plus că o cameră cu multe tipe goale, de futut așa, la kil, nu-mi spune nimic. Eu sunt genul "camera mea, tipa mea, doar eu cu ea". Scuze dacă-s anacronic, mă simt foarte bine așa, mulțumesc. De-aia zic: mulțumesc, dar nu, Ionuț. Să-mi cumperi cartea, da? Muistule! :)))

.......................

UPDATE: În noiembrie, Ionuț mi-a scris din nou. Se pare că au lansat o aplicație de swing, ceea ce mi se pare superb, parcă văd cum sună asta în Libertatea: "Vezi aplicația care te ajută când cauți pe cineva care să-ți fută iubita în cur"..

 

Etichetat cu
Citeşte mai departe ...

iPhone7 - zece secrete pe care nu aveai cum să le afli vreodată

Deși nu se vorbește despre asta, noul telefon de la Apple are o droaie de funcții specifice României, iar diplomația română a fost greu încercată de lansare. Practic, telefonul a fost făcut pentru a revoluționa România, dar numai dacă există voință politică, firește...

  1. Cătălin Tolontan știa de ieri dimineață cum o să arate noul telefon, dar n-a avut net, să scrie pe blog.
  2. Gabriel Biriș s-a declarat onorat să fie primul român care pune un impozit pe noul iPhone7.
  3. iPhone7 este cu 90% mai inteligent decât Dan Șova.
  4. Nicu Șordan s-a declarat mândru că doi ingineri români au lucrat la conceptul noului telefon și și-a exprimat speranța că asta va aduce voturi pentru USR.
  5. Liviu Dragnea crede că expresia "telefon inteligent" este o provocare jignitoare a naționaliștilor americani la adresa electoratului PSD din mediul rural.
  6. Azi-noapte, când președintele României a fost anunțat că a fost lansat iPhone7, acesta a spus "bine".
  7. Postul britanic de știri SkyNews a difuzat o știre care anunță că în România se vinde deja iPhone7, pe piața neagră, la pachet cu grenade antitanc.
  8. Alina Gorghiu se teme de confuzia care s-ar putea crea datorită celor două seturi de căști ale telefonului, una cu fir, una wireless: "Din ce știu eu, românii nu au patru urechi".
  9. Vasile Blaga spune că nu pricepe de ce noul telefonul rezistă la apă: "Păi cine pula mea mai bea apă?"
  10. UDMR s-a declarat ofensată că și la acest model de telefon, când folosești setările pentru România, limba afișată este cea română.

UPDATE: se pare că iPhone7 are o funcție misterioasă, prin care, dacă formezi un număr și duci aparatul la ureche, poți auzi ce spune o altă persoană de pe Pământ.

nu vezi aici prețurile la noul iPhone7

 

 

Etichetat cu
Citeşte mai departe ...

vă invit la aprozarul lui George. face și el un ban, mănânci și tu ceva cu gust...

Imi permiteți să vă adresez o invitație la noul nostru magazin de legume-fructe din strada Bănești nr 4 (vis a vis de Mega Image Republicii)? În speranța că nu ne veți ocoli va atașez o fotografie pt a fi mai ușor de identificat. Mii de scuze pt deranj! (George)

 

Mă uit la poza expeditorului. Nu-l știam pe tip. Dar părea ok... 

Când un mesaj sună așa, nu e nici un deranj. Plus că, pana mea, n-am fost niciodată invitat la "inaugurarea" unui aprozar. Așa că m-am dus. Nu ieri, când mi-a scris George, ci azi, când mi-am adus aminte că frigiderul meu e ca Daniela Crudu: gol.

Ghici cine vindea la aprozat? George. Curat și el, curat și aprozarul. Care e o mică bijuterie ergonomică, atât de multe chestii încap în cămăruța aia. Și arătau bine. George zicea că le aduce de la niște ferme, nu de la depozitul de turcisme congelate. 

Mi-am luat roșii, ceapă, ardei capia. Vreo patru kile, per total. Ajuns acasă, am constatat că din roșii sare zeama în toate părțile când le muști, că ardeii capia s-au înfrățit pe sub pământ cu ardeii iuți și pișcă senzațional de subtil, și că ceapa aia de apă nu e ca ceapa de apă de supermarket, care pute de vomiți. E aproape dulce.

La doi pași de aprozarul lui George, spre nord, am găsit o brutărie, cu pâine de casă demențială. Invers, spre centru, la 100 de metri, am găsit un magazin "de producător". Mi-am luat ouă, brânză și scăriță afumată (eu o știam de kaiser)

Am ajuns acasă și-am mâncat din toate. Bune toate! Am mâncat ca un rege, deși n-am cheltuit pe tot decât vreo 30 de lei. Și după aia, la o țigară, m-am înjurat de toate alea pentru că sunt prost. Pe urmă v-am înjurat pe voi, ăștia care mai stați pe Republicii, pentru că sunteți la fel de proști ca mine. Rupem coșurile din Carrefour și din Mega, cu prostii scumpe și fără gust, când tot ce trebuie e să căscăm gura ce se ascunde prin spatele vitrinelor mici. Măcar de s-ar îmbogăți George, brutăreasa aia și tipa de la magazinul de carne/brânză și tot ar fi mai bine decât să băgăm bani în buzunarele corporatiștilor de la Mega și Carrefour. Avem șansa să nu pățim ca nemții, care o dată pe săptămână iau masa la cârciuma din cartier, că dacă nu fac asta, omul ăla o să închidă, și în locul lui o să vină un arab cu o casă de amanet sau un turc cu kebab. 

Apropo: cum morții mă-sii de treabă de poate George să îți dea o sacoșă mare, gratis, dacă cumpărăturile tale depășesc zece lei, în timp ce Mega Image și Carrefour îți iau ecotaxa aia și dacă îți cumperi mâncare de două sute de euro? Cum, frate, cum?

DISCLAIMER 1: N-am fost și nici nu o să fiu plătit cu bani, roșii, ceapă sau ardei capia pentru că am scris acest text. Dacă ești atât de prost încât să crezi că am vreo combinație, du-te în morții mă-tii și cumpără-ți legume de plastic, în continuare, de unde vrei tu.

DISCLAIMER 2: Dacă citești textul ăsta și nu ești din Ploiești, ca mine, ia-ți cartierul la pas. S-ar putea să ai o droaie de surprize plăcute.

............................

Din decembrie 2016, aprozarul lui George se numește Aprozărești și oferă o carte cadou la cumpărături de 20 de lei.

Citeşte mai departe ...

are cineva idee, când dă HBO în reluare comedia aia cu Tolo și Badea?

Foarte rar se bucură un român de o zi în care poate vedea, limpede, care sunt jurnaliștii și entitățile de presă care au telecomanda în mâna unui băiat din servicii. Ei bine, astăzi e o astfel de zi. Deschideți, vă rog, toate site-urile de știri pe care le citiți în mod constant și căutați știre cu confruntarea Tolo-Badea. Dacă relatarea e proTolo, să știți că citiți un site care adoră S**. Dacă în știre se spune că Tolo a fost făcut muci, să știți că acolo lucrează fanii S**. 

De fapt, lucrurile sunt foarte simple: ancheta lui Tolo nu e o țesătură solidă de fapte și argumente, prin care Badea s-a chinuit să facă o găurică. E doar o dantelă fragilă, oricum ai trage de ea o rupi. Numai că nu vrea nimeni s-o rupă. Dacă Antena 3 ar fi vrut să-l facă muci pe Tolo, nu i l-ar fi scos în cale pe Badea, un tip care n-a lucrat niciodată ca jurnalist și care nu știe unde și cum să verifice niște afirmații, nici să se uite cum se cheltuiesc ACUM banii de sanitație ai spitalelor nici cum s-a schimbat raportul de forțe în zona decidenților-cheie din sănătate în urma scandalului Hexi. Antena Grup are, în spatele obositorului de Gâdea, niște jurnaliști formidabili, pe lângă care Tolo e un biet amator. Cu Carmen Avram ca interlocutor, de exemplu, lui Tolo i-ar fi curs sânge din nas în cinci minute, iar Carmen nu e cea mai șmecheră din trust. Așa, cu Badea, atât de mândru că e Torquemada pentru necredinciosul trustului, a ieșit doar o comedie proastă. Cei doi au jucat, la Antena 3, o scenetă penibilă cu sau fără voia lor. Și ghici când? Fix în timpul unui meci, că românul nu e deloc pasionat de fotbal! Nu-nu!

Ce ar fi grozav să rețineți este că afacerea Hexi nu este o miză, ci doar un pretext. Băieții din farma își aprind trabucurile cu 20 de milioane de euro, cât producea luzerul de Condrea. Dar ca pretext, HexiPharma a fost perfectă, exact ca arhiducele ăla asasinat la Sarajevo doar ca să înceapă primul război mondial. Dând în Hexi, s-a dat într-unii care controlează fluxurile financiare din cea mai mare bancă din România. 

Nu, nu mă refer la BCR, ăștia sunt niște pârliți care plimbă vreun miliard de euro pe an. 

Nici la BRD, niște vai de capul lor. 

Mă refer o bancă mai mare și mai mișto decât toate băncile din România, care umbrește, ca valoare, și zăcământul de aur la Roșia Montana. 

Banca asta se numește Casa de Asigurări de Sănătate.

În caz că nu știați, CAS rulează anual vreo 5 miliarde de euro. Bani privați, ai oamenilor. E cea mai mare sumă de bani deținută de o entitate românească. Și sunt bani adevărați acolo.

Bancnote, nu "active bancare", ca la amărâții de la BCR sau BRD. 

Bancnote, nu "file bugetare", ca la Ministerul Sănătății, care rulează anual doar vreo 1,5 miliarde de euro. 

Ca să înțelegeți cât de mulți bani sunt la CAS, fac câteva comparații:

  • ministerele cu cele mai mari bugete din România sunt Ministerul Apărării și Ministerul de Interne. Împreună, cele două ministere nu au câți bani are CAS
  • cifra de afaceri anuală cumulată a Kaufland, Carrefour, Lidl și Metro e mai mică decât încasările Casei de Asigurări Sănătate
  • Dacia? Niște meschini, fac doar 4,2 miliarde euro pe an.
  • OMV Petrom? În urmă, și ăștia, doar 4 miliarde de euro.

Notați în telefon, pe undeva, să nu uitați: miza reală a scandalului Hexi e aducerea la butoane a unor otrepe care să facă posibilă privatizarea CAS, astfel ca banii ăștia mulți-mulți-mulți să ajungă la niște băieți. S-a mai încercat o dată, cu Raed Arafat ca pretext, ținta fiind atunci măcar privatizarea serviciilor de ambulanță. N-a mers, se încearcă iar. Iar dacă nu merge nici cu Hexi, o să se mai încerce o dată. Sunt cinci miliarde de euro pe masă, la suma asta devine atent și Soroș un miliardar, merită chiar să bagi 100 de milioane de euro într-un guvern nou, sau într-un partid nou...

Și, așa, for fun, dacă tot citiți știri la ora asta, căutați pe aceleași site-uri și mega-scandalul cu Isărescu și cu BNR. 

Nu mai e, nu?

Bine.

#noaptebunăromânia

după ceva atât de trist, merge ceva vesel, nu? 

Citeşte mai departe ...

Ea e Georgiana, tipa care tunează mintea copiilor

Ruxandra Bogdan. Așa se numea profa de engleză și diriga, din Liceul de Artă, care au făcut, dintr-o fetiță, proprietara din Ploiești a unei francize românești celebre. "O adoram și ea s-a prins și m-a exploatat până am ajuns tobă de engleză. Acum, mă întâlnesc cu foști profesori și profesoare care îmi spun că am ajuns să semăm cu ea și asta mă bucură", povestește Georgiana. Suntem in holul unei clădiri din centrul Ploieștiului, unde funcționează Clever Children și Next Generation Learning, ambele aparținând Georgianei și soțului ei. "Pe mine să nu mă băgați în chestia asta", spune și el, jucându-se cu Irina, fetița lor de 3 ani. Acasă mai au un fiu, Justin, de 8 ani. Tot acasă sunt actele de la bancă, pentru împrumutul cu care au deschis Clever Children Ploiești. "Ba da, pentru că fără tine nu făceam asta. Tu ai venit cu ideea, tu ai găsit franciza, tu te-ai ocupat de detalii", i-o întoarce ea.

Aștept, curios, ca Georgiana să-mi explice care-i faza. M-au chemat să văd un centru de dezvoltare personală pentru copii, adică un concept care mă face să vomit. Disper spontan când aud "dezvoltare personală pentru copii", mi se pare că râgâie Ploieștiul de dezvoltatori, trainneri, experți, mentori și alte titluri care ascund, în 99% din cazuri, o lipsă cronică de competență sau o foame acută de bani făcuți ușor. Știu și de ce mă simt așa, mi-am luat-o și eu cu dezvoltarea personală. Am dus-o, acum niște ani, pe M la un curs de dezvoltare personală prin origami. "Doar" 600 de lei, șase ședințe. După prima a venit cu o floare de hârtie, făcută de ea. După a doua, cu o cutiuță. Ultimile patru ședințe a muncit ca un salahor să facă șapte sute de mii de pene de hârtie pentru o lebădă odioasă, ieșită parcă dintr-un angro chinezesc. Nu s-a apropiat nimeni, în acele șase ședințe, de M, să o intrebe ceva, sau să o provoace să întrebe ceva. Intră, ia loc, bagă ca Mig-ul! N-au dezvoltat-o personal, ba chiar au scârbit-o de origami pentru totdeauna. Iar pe mine - de bullshit-ul ăsta de dezvoltare personală pentru copii. M-am gândit mult timp că dacă îi luam burgeri de la Mc de 600 de lei, îi făceam fiicei mele un rău mai mic... Până azi.

De-aia am mers să-i cunosc pe oamenii care au făcut credit la bancă pentru a deschide un centru de dezvoltare personală pentru copii. Mă așteptam, după experiența cu origami-shit, la două figuri cinice și rele, la doi zgripțuroi lacomi, care nu știu cum să fraierească mai bine părinții de bani. Am descoperit în schimb un el și o ea, soț și soție, perfect normali; un tip dispus să facă pentru nevastă-sa mai mult decât să-i dea bani de coafor și o tipă care vine din învățământul ăla nasol, care ne distruge copiii. O fostă profesoară de engleză.

Georgiana avea 20 de ani și era studentă la Română-Engleză când i-a murit tatăl. "Atunci s-a terminat cu distracția, a trebuit să găsesc rapid un job, ca să compensez absența veniturilor pe care le aducea el. Eram anul 2 și m-am angajat ca suplinitor. A fost îngrozitor de greu. Plecam de la școala din comuna unde găsisem jobul pe jos, pe câmp, până la Ploiești, de unde luam mașina fie spre casă, fie spre facultate. Leafa de suplinitor era o rușine, bursa de la facultate era mai mare. Dar au fost și părți bune. M-am îndrăgostit de meseria asta. Am cunoscut copii extraordinari, sunt mândră că mulți au făcut aceeași facultate datorită mie, și am avut colegi de excepție. Sunt oameni extraordinari în învățământ, problema e că sistemul nu-i clasifică așa cum ar trebui, că nu se ține cont dacă omul ăla predă bine, dacă-l plac copiii, dacă-l plac părinții, dacă cei care ies din mâinile lui continuă să învețe sau se apucă de furat. Nu poți să mă judeci pe mine, profesor de engleză în mediul rural, că nu produc olimpici la engleză atâta timp cât tu, statul, suplimentezi anual numărul de locuri din liceele din Ploiești, iar elevii buni din mediul rural se duc acolo. Noi ăștia, profesorii de limbi străine de la țară, cum ni se spune, nu avem genul acela de elevi decât arareori. Predăm după manualele care ni se dau, deși nu suntem de acord cu ele, încercând să ne concentrăm asupra elevilor cu aptitudini pentru limbi străine și pe cei cărora le place materia. Nu putem lucra cu toți, unii elevi sunt complet dezinteresați atâta timp cât manelele nu-s în limba engleză".

19 ani a predat Georgiana, limba engleză, în apropierea Ploieștiului. Ar fi făcut 20 de ani și mai mult de carieră, dar vara trecută și-a dat seama că sistemul n-o mai vrea. Își completa formularul de evaluare și a constatat că își pierde timpul predând și făcând activități școlare, lucru sancționat de formular, care punctează masiv publicarea de cărți, participarea la simpozioane, vorbitul la workshop-uri. Și-a dat seama că orice profesor interesat mai mult de formular decât de elevi îi poate lua oricând catedra. "Formularul ăla de evaluare nu reflectă, corect, influența unui profesor asupra elevilor săi. Și când mi-am dat seama că nu mai am un viitor în învățământ, am venit acasă, i-am povestit soțului și am început să ne gândim la o soluție. După un timp, am deschis Next Generation Learning, unde predau cursuri de engleză pentru adulți. El a găsit franciza..."

El, adică soțul, a fost cel care a intuit că experiența Georgianei cu copiii poate fi punctul forte al unei afaceri și i-a găsit pe cei de la Clever Children, pe care i-a readus în Ploiești, după o absență de patru ani. Cei doi au semnat contractul cu Clever Children în aprilie dar nu vor să înceapă până în septembrie, pentru că Georgiana crede în ideea lăsați copiii în pace în vacanță. Centrul Clever Children Ploiești e chiar in centrul orașului, lângă vechiul Tribunal. Și arată altfel decât un centru similar, pentru că Georgiana vrea să fie altfel decât într-o școală sau într-un centru de meditații. 

"La engleză, de exemplu, cursurile o să semene mai mult cu simulări de situații decât cu lecțiile. Nu facem meditații, nu repetăm aici ce s-a predat la școală, ci facem un curs de de comunicare și conversație. Nu vreau ca un copil să știe să enumere ca un papagal cuvinte în engleză. Mai bine să învețe trei animale, dar să poată susține o conversație pe tema lor, decât să invete liste întregi de cuvinte sau structuri. Mintea lui să producă ceva, nu doar sa memoreze, pentru că nu e important sa stii cuvinte pe care nu le folosesti.  La școală nu ai timp sa-i dezvolti copilului abilitatea de a comunica in engleza. Nu ai nici timp de feedback, iar mie mi s-a părut foarte greu să pun note. De exemplu, aveam elevi slăbuți, dar care aveau perioade bune sau îi interesa lecția și-mi dadeau raspunsuri extraordinare așa că le dădeam o nota buna. Din păcate, la lucrarea de control același copil lua 4 sau 5, pentru că acolo era pe evaluarea standard, venită de la București, care nu ține cont de nimic. De fiecare dată când întâlneam un astfel de elev retrăiam momentul în care am fost pusă să dau admitere la matematică, eu, care veneam dintr-un liceu de artă, iar acum mă uit cu atâta compasiune la elevii de-a patra, care dau, ca să intre într-a cincea la vreo clasă de engleză, un examen ucigător de greu, doldora de gramatică, deși ei nu știu nici să comunice lucruri simple".

Nu se mai vede niciodată întoarsă la catedră, nici dacă Clever Children Ploiești nu va aduce venituri însemnate. "M-am bucurat foarte mult, când au fost alegerile. Dumnezeule, avem președinte un profesor, cu soția profesor de engleză!!! Să vezi că o să se schimbe lucruri le în bine! Și s-au schimbat în rău, predarea e tot mai rigidă, notele nu reflectă ce știu copiii, examenele îi distrug iar evaluările profesorilor vor distruge învățământul cu totul, dacă rămân ca acum. N-o să mai am unde să mă întorc, dacă lucrurile merg tot așa. Și mă tem pentru destinul copiiilor noștri în actualul sistem educațional. Mă uit la Justin, fiul meu, pe care sistemul nu-l place atât de mult, e un copil care pune întrebări, care vrea să participe la dialog, nu să stea în bancă, mut, cu mâinile la spate..."

Ca niciodată în ultimii 20 de ani, Georgiana așteaptă să înceapă "școala" mai târziu cu două săptămâni decât de obicei. Asta pentru că Clever Children Ploiești începe cursurile de dezvoltare personală pe 24 septembrie. Future Learning, NLP for Kids, Creative Thinking, Public Speaking, cursuri concepute de Clever Children și cu care franciza are mare succes în București. Plus engleză. "Eu văd și cursul de engleză tot ca dezvoltare personală, chiar dacă ție nu-ți place termenul. Cursul de engleză chiar asta face, îți pregătește copilul pentru situații reale, cu care se va confrunta într-un concediu, într-o excursie, într-un aeroport sau într-un magazin. O să am grijă să nu fie nimic inutil sau stupid în vreun curs, dar și că cei care predau cursurile la noi chiar știu ce fac, nu experimentează aiurea pe copii".

Cât costă cursurile la Clever Children Ploiești? De la 25 de lei la 65 de lei ora, și de aici încolo m-am pierdut într-un hățiș de vouchere și de discounturi de care, recunosc, n-am fost foarte interesat, pentru că M citește aproape tot timpul ei liber și chiar nu vreau s-o deranjez. Dar găsiți toate detaliile pe cursuricopii.ro, cleverchildren.ro, sau pe facebook. Cursurile încep pe 24 septembrie dar înscrierile se fac de acum, fie scriind la ploiesti @ cleverchildren.ro,, fie sunând-o chiar pe Georgiana, la 0724 406 917. Să vă spună ea ce și cum, că știe mai bine.

......................

Citeşte mai departe ...

N-are cum. Chiar n-are cum să nu-ți placă la Epic Pub

Știți cum e: cizmarul n-are pantofi, croitorul n-are costum... Eu, de exemplu, n-am poze profesionale cu mine. Și, pentru că-mi trebuiau, l-am rugat pe Ciprian să vină la Epic Pub. După mine, cel mai mișto loc din centrul Ploieștiului. 

Epic Pub este foarte ușor de găsit: Str. Ștefan Greceanu 4, colț cu str. Neagoe Basarab. Chiar în spatele Prahova Plaza Hotel și peste drum de blocul Telekom. Dacă nici una din reperele astea nu-ți spune nimic, caută un gard foarte mișto, din pietre prinse în plasă, cu flori și iederă printre ele. Eu am mai văzut așa ceva doar pe la Snagov. Uite-l și la lumina zilei:

După mine, în România, cuvântul "pub" e folosit aiurea în 99% din cazuri. Unii au spus "pub" unui bar sordid, alții au spus "pub" unei cârciumi penibile. La viața mea am văzut și "pub-uri" cu fețe de masă albe, cristaluri... Pe bune, câteodată zici că suntem tâmpiți, ne îndrăgostim de câte un cuvânt și-i distrugem complet sensul. La Epic n-am avut această problemă. Mesele-s de lemn, scaunele-s solide, terasa e simplă și încăpătoare. Iar la interior...

 

Înțelegeți de ce am făcut pozele aici, da?

Epic Pub e deținut de Cosmin și Iuliano, doi vechi prieteni. Unul e constructor de ani buni, celălalt și-a mâncat tinerețea într-o megacorporație. Ce se vede reprezintă viziunea lor, de oameni umblați prin lume, pusă în aplicare de un arhitect (responsabil de aspectul multor localuri cool din București). Și-a ieșit așa, un amestec de steampunk, retro și industrial, deloc auster... 

Nu e colț în pub-ul ăsta unde să nu fie ceva mișto, sau o culoare perfect aleasă. Dacă s-ar face un concurs de design, Epic Pub ar lua locul 1, în Ploiești, fără probleme. Exemplul perfect: baia. 

În secret, cumva, pentru că n-am mers cu mulți oameni acolo, mi-am petrecut la Epic Pub jumătate de vară. Nu numai pentru că înăuntru ai acea lumină specifică cinematografiei interbelice. Nici neapărat pentru terasa intimă de după zidul ăla fabulos. M-am dus și pentru mâncare. Nu e nici un secret că-s un gurmand, secretul e că la Epic Pub mănânci până-ți crapă pipota chestii pe care nu le mai găsești nicăieri. Cum ar fi, de exemplu, chifteluțele cehești (în dreapta, in colajul de mai jos). În stânga, e un burger perfect, făcut de chef Dorin Mandache, bagabontul ăla mișto, de la Masterchef...

În loc de alune, covrigei, chipsuri, la Epic Pub poți să-ți iei măsline picante trase în foietaj. Demențiale, vă asigur. Și cu bere, și cu un vin bun, rece...

Cârnăciorii proaspeți, cu piure? O nebunie!

Am lăsat la urmă cel mai tare preparat culinar pe care l-am gustat anul ăsta. O ciorbă falsă de burtă. Adică fără burtă, chestiile alea delicioase, dar dezgustătoare pentru mulți, au fost înlocuite cu fâșii de ciuperci, dar fără schimbarea gustului. Nebunia asta de ciorbă merge mâncată acum nu doar când ești rangă, sau mahmur, ci oricând. Și ce e genial e că a venit de nicăieri. Când au angajat bucătăreasa, cei doi i-au spus "impresionează-ne cu o ciorbă". Și acea femeie simplă, fără școli de cooking la activ, fără joburi anterioare în localuri de top, le-a rupt capul. Acum ciorba ei a devenit celebră în oraș. Cum o face? Numai ea știe. Dar te asigur, că dacă guști din ea, legat la ochi, n-ai putea spune dacă e ciorbă de burtă sau ciorbă falsă de burtă...

Una peste alta, îmi place că Epic Pub nu e mainstream și plin de dobitoci, că Harley-ul lui Cosmin, parcat în față, alungă mașinile de cocalari, că seara se adună un mix foarte mișto de bicicliști, ochelariști, tipi solizi, motocicliști și corporatiști, că berea draft e fix preferata mea (Staropramen), și că ai destul loc și pentru o masă în grup, și pentru o petrecere cool dar și, uite, condiții perfecte pentru o ședință foto...

Pe facebook, Epic Pub e aici. Have fun! 

Miercuri, nouășpe a zecea, la ora nouăș'pe și zece, ne vedem la Epic Pub, cu cartea Tipul Din Filme Nu Există, care, deocamdată, nu este disponibilă în nici o librărie din Ploiești. Dacă o ai deja, dar fără autograf și o vrei mâzgălită, sau dacă n-o ai și vrei să ne cunoaștem, te aștept acolo, de la ora 19.00. Nu te chem la festivisme cretine, speech, protocol, aplauze. Fără de-astea, că plec acasă. Mâncăm bem, ne simtem bine...

Citeşte mai departe ...

de ce nu se uită multă lume la Digi

Sunt acasă, frec la o nebunie de statuetă din lemn, scăpată și julită de o persoană neatentă, pe care am s-o fut în gură cu prima ocazie. Televizorul e pe Digi și aud ceva de genul "urmărești singura emisiune de pe urma căreia poți face profit". Taci, frate, că digioții au învățat ceva din experiența Moise Guran, și că au reușit să facă o emisiune de business autentică, cu tips&tricks...

Cumva, mie îmi place foarte mult Digi. Nu mă uit des, dar prefer știrile și talkshow-urile lor, pentru că sunt ceva mai consistente decât ale altora. Îmi plac emisiunile lor de investigații, îmi place că au campanii editoriale tot timpul. Pun audiența lor mică pe seama politicii de dezvoltare cretine, care nu ține cont de comportamentul userului final, și pe lipsa de promovare. Nici prin cap nu-mi trece, acum, la debutul emisiunii Business Club, că e o problemă și cu formatele stupide.

Emisiunea începe bizar. Tipul e de-a dreptul furios că pesediștii au votat azi, în Senat, ca pensiile să nu mai fie impozitate. Cică pensiile sunt un venit, iar veniturile se impozitează. Las un pic statueta și mă uit urât la tv. Ăsta o fi tâmpit? Sigur că pesediștii fac asta din populism. Pentru voturi. Dar demersul e corect... Eu știam că mama a dat vreo 40 de ani niște bani statului ca acesta să-i chivernisească și să îi returneze când n-o mai putea munci. Banii ăștia, reprezentând pensia, nu au fost și nu sunt ai statului. Sunt bucățele din leafa mamei mele și au fost depuși la stat pe numele ei. Statul doar i-a păstrat, să nu cumva să-i dea biata femeie pe Vuitoane comuniste și să moară de foame la bătrânețe. Cum să fie normal să-i impozitezi iar? Păi i-ai mai impozitat o dată, când i-a câștigat și i-a virat la buget.... Adică dacă eu îi dau împrumut acestui ciuri-buri de la Digi 1.000 de lei, e în stare să-mi dea înapoi doar vreo 800, și să-mi spună că el nu-mi returnează nimic, doar îmi dă un venit, care a trebuit impozitat? 

Brusc, judecata acestui băiat mi se pare stupidă. Așa că devin atent. Vorba aia, azi chiar vreau să fac profit...

  • A doua știre: Parlamentul obligă Guvernul să cumpere Cumințenia Pământului. Așa, și? Cum pula mea fac eu profit din asta?
  • A treia știre: Indemnizația de creștere a copilului de 35.000 de euro a tipului din Sibiu. Nici o explicație, nici o simulare. Doar știrea, fix aia care a rulat mai devreme, la știri.
  • A patra știre: Ponta, Ghiță, Blair, DNA. Din nou, aceleași fraze și imagini ca la știrile de mai devreme, lipsește doar tipa aia cool de la știri. Unde pui că nici ăsta e un subiect de emisiune de business...
  • A cincea știre: Bucureștiul va rămâne fără apă caldă, pentru că Elcen, Radet etc. Sec, fără mecanisme, fără explicații, fără posibile consecințe de business. Pe bune?! 
  • A șasea știre: S-au ieftinit apartamentele în august. Daaaa! În sfârșit, tipul și-a luat pastilele. De fapt, nu. Nu vine cu nimic pe subiect. Din nou, e doar știrea de mai devreme. 
  • A șaptea știre: Pe fondul reducerii numărului celor care iau bac-ul, numărul de studenți a scăzut serios, dar numărul de profesori angajați în universități n-a scăzut chiar la fel. Nici asta nu e o știre de business. Unde pui că e o tâmpenie, în cheia asta. Păi ce, la facultate ai un raport de om la om student-profesor, astfel ca dacă-ți dispar 100 de studenți să nu mai ai ce face cu 100 de profesori?!

M-am enervat suficient, schimb canalul. Fuck Business Club! Dacă asta e emisiune de business, eu sunt cel mai mare fan al lui Florin Salam. Nu văd de ce s-ar uita la știrile astea de social, politic și fapt divers un om de business sau un tip care vrea să facă business, dar nu știe ce și cum. In cel mai ironic mod cu putință, tipul de la Business Club ar putea fi subiectul unei emisiuni de business, iar reportajul s-ar putea numi cam așa: cum să distrugi audiența Digi TV, pe un tronson întreg, fără să-ți dai seama.

Realizatorul putea să facă știri economice din tot ce-a vânturat, ca un ecou al știrilor, dar nu se pricepe. Putea să-mi explice cum s-ar putea mări bugetul asigurărilor sociale, prin investiții ok și cum pot eu profita de asta, ca intreprinzător. Plecând de la Cumințenia Pământului, putea să mă învețe câte ceva despre business-ul cu obiecte de artă. Putea să ne învețe pe toți cum să obținem o indemnizație mare de creștere a copilului, de ce merită, pe fondul crizei Radet-Elcen, să investești acum în comerțul cu boilere și instant-uri de apă caldă din București și să-mi spună să nu-mi vând niciodată apartamentul vara, pentru că prețurile scad. 

Sau putea să nu mai ia conținut de la știri și să producă conținut. Să intervieveze un om de business și să stoarcă de la el informații utile și pentru alții. Să explice ce business merge acum, noile clenciuri de la ANAF, care sunt noile metode de păcălire practicate de bănci sau se face un plan de business în cutare domeniu.

Putea, dar de fapt, nu putea. Fie pentru că omul nu e mobilat pentru așa ceva, fie pentru că producătorul lui nu se pricepe la așa ceva. Cert este că amândoi toacă banii postului, aiurea. A făcut-o și Moise Guran, mai subtil ce-i drept, cu subiectele lui care interesau un public de 10-15 persoane, acum o face el. Probabil că după dispariția acestei emisiuni (apropo, eu am prevăzut și dispariția lui Moise de pe sticlă), Digi o să mai facă un format de emisiune de business complet neinteresantă. Pare să fie o politică editorială în sine, se vede și din audiențele altor emisiuni de pe acest post. Cum reușește Digi să facă asta cu oameni bine plătiți, cu scule de top și cu bani căcălău, nu pot să pricep nici mort... 

p u b l i c i t a t e

UPDATE - Au aparut cretini care cred că textul ăsta e un atac subtil la fostul meu coleg Dragoș Pătraru, care prestează la Digi. Păi, băbăieți, Pătraru nu se află în situația invocată de mine pentru că el chiar face audiență. Nu l-am băgat în text tocmai ca să nu creadă alt tip de proști că Pătraru are ceva cu Digi și mă folosește pe mine pentru asta. Boilor. 

Citeşte mai departe ...

9 secrete ale unei reclame eficiente la radio

  • Am avut reclamă la radio, dar n-a funcționat.
  • La ce ore s-a difuzat?
  • Nu știu...

Și uite așa a mai aruncat un întreprinzător român niște bani pe geam. Vreo 600 de euro, mai exact. Cel mai probabil, stația aia radio, văzându-l bou, i-a făcut un spot scump pe care i l-a difuzat seara și noaptea. Normal că n-au fost efecte...

Reclama la radio nu e rea, dar nu mai e ce-a fost. Nenorocita asta de tehnologie ne-a scos radio-ul din program așa cum ne-a scos ziarele, mersul la sifoane sau făcutul de smântână în casă. Eu, de exemplu, nu am nici un radio în casă și ascult radio doar în mașină, iar când încep reclamele, schimb postul. Nu-s singurul, alții nu ascultă nici atât, sunt cu CD-ul sau cu stick-ul mp3 după ei. De-aia, din regele comunicațiilor, radio-ul a ajuns o chestia așaaaa, care ajută o afacere doar în anumite condiții. Și e destul de tricky, zilele astea, să ai o campanie eficientă de publicitate la radio. Dar nu imposibil. Trebuie să fii atent la niște detalii. 

Să zicem că ai o tarabă de praz și murături la piață și nimeni nu cumpără de la tine nimic. Iei decizia să finanțezi o campanie de publicitate. La tv nu se uită nimeni, pe net nu stă nimeni... Așa ai auzit tu. Logic, îți rămâne radioul. Suni, ceri o ofertă și vine agentul să te împacheteze. 

1. Nu te lăsa împachetat. Cere audiențe. Cifre oficiale, auditate. Dacă vine cu statistici din burtă, refuză-l. Mai bine bei banii.

2. Întreabă cât costă producția unui spot audio. E un cost important, mai ales când ai un buget mic, sau când vrei să mai intervii pe mesaj, ulterior. Vezi dacă nu cumva poți să-l faci în altă parte, sau asigură-te că cei de la radio nu vor folosi elemente media cu copyright, că pe urmă oalele financiare se vor sparge în capul tău.  

3. Redu durata spotului cât poți. Agentul va încerca să-ți vândă un spot de 30 de secunde, că așa s-a împământenit obiceiul. Nu e cazul decât arareori. În 15 secunde ai timp să comunici esențialul și să rogi oamenii să intre pe site pentru detalii, că oricum nu stă nimeni la volan notând ce aude la radio. Sau, dacă ai mai multe lucruri de promovat, fă două spoturi, de 15 secunde fiecare.

4. Am folosit, la punctul 3, expresia "la volan". Da, mașina a rămas, pentru 99% dintre oameni, singurul loc în care mai ascultă radio. Din acest motiv, audiența la radio este mai mare dimineața decât ziua sau seara și mai mică în weekend decât în cursul săptămânii. Reține asta, te rog, orice ți-ar spune agentul de publicitate, pentru că interesul lui e să difuzeze publicitate în spațiile goale, nu în spațiile bune de emisie. 

5. Negociază prețul. Orice ai avea pe foaia aia, poți să tai 30% din prima. Din ce știu eu, la Ploiești prețurile de listă pot scădea și cu 60%. Sau, dacă agentul se ține tare, iar tu ai mărfuri/servicii cu valoare adăugată mare, încearcă să obții un barter. 

6. Nu semna pe perioade lungi de timp cu difuzări puține pe zi, așa ceva faci doar când ai un brand bine cunoscut, businessul merge și vrei doar să aduci aminte oamenilor că exiști. O campanie scurtă, cu multe difuzări, e ceva mai eficientă. Difuzări dimineața, da?

7. Nu lăsa campania asta radio să meargă singură. Fă back-up mesajului din spot și pe site, și pe rețelele de socializare. Evident, și în sediu.

8. Dacă ești genul toată ziua la tarabă, pune-ți vocea în spot, chiar dacă ești sâsâit, peltic sau fonfăit. Va conta foarte mult pentru mine, când vin să iau praz și murături, să să recunosc vocea, pentru că așa se crează spontan o legătură între noi, din care tu ai de câștigat.

9. Ia spotul ăla, atașează-i o poză-două și urcă-l pe net, ca fișier video. 

Bonus, sfatul nr 10: Renunță la campania radio. Clienții tăi sunt acum pe net, și e atât de ușor să-i identifici după vârstă, sex, locație, obiceiuri de consum. Sigur, ești liber să o faci o campanie radio, dar măcar fă-o după ce îți pui următoarele întrebări: 1. când am cumpărat eu ceva în urma unei reclame radio? 2. ce produse apăreau în reclamele radio auzite azi-dimineață? 3. concurenții mei au reclamă la radio?

publicitate

Etichetat cu
Citeşte mai departe ...

Tipul din filme nu există - cum e după ce fuți o proastă

Vorbeam despre relații, cu o amică. Nu știu cum e la voi, dar când vorbesc niște bărbați, între ei, despre futut, se ajunge inevitabil la amintirea unor zile/nopți în care toți erau niște armăsari, au futut nu doar tipa în toate găurile, ci și inelul de la chei, sticla de vin, broasca de la ușă, perdeaua care flutura... Cu o tipă în care are încredere, un bărbat e mereu mai sincer. "Chiar daca e fucking pur si simplu, parca imi place sa ma uit putin în ochii partenerului. Adica sa mi-o trag cu X, nu doar sa mi-o trag. Intelegi ideea, da? Nu fac sport", zice ea. "Da, nici eu. Probabil n-o să fut niciodată o manelistă tâmpită. De fapt, daca stau sa ma gandesc, nu cred ca mi-am tras-o vreodata cu o oligofrena...", mă aud și eu. Și imediat mi-a explodat în cap amintirea ...

- continuarea aici:



w1w2w3w4w6   

Citeşte mai departe ...

13 motive să nu mergi cu bicicleta prin bucurești

Nu mai merg neam cu bicicleta în București. Pe bune, era să mor! Nu știu cum dracu' tot se zice la știri că bicicleta e tot mai cool, că bucureștenii încep să pedaleze tot mai des, dar mie mi s-a părut că orașul ăsta nu e deloc sigur pentru bicicliști, că mașinile circulă prea repede și sunt prea mari, că oamenii sunt foarte răi cu bicicliștii și - foarte important - e plin de jivine ca alea în Jurassic Park!

 

Am zis să mă plimb un pic prin parc, dar am nimerit cu bicicleta mea de oraș, pe un traseu de mountain bike....

 

Am scăpat de-acolo la fix ca să-mi fure bicicleta un păianjen cum n-am văzut nici în filme. Păienjilla!

 

Am fugit din parc, dar, din senin, m-a atacat o pisică gigantică, avea cel puțin patru metri....

 

... care mi-a luat bicicleta! A trebuit să aștepte să o cheme stăpânii, în casă, la lecții, ca să o pot recupera.

 

M-am odihnit un pic....

 

... când, din senin, cineva a aruncat în mine cu o sticlă de 3-4 metri lungime. Ce nație de bețivani aveți, frate, în orașul ăla...

 

M-am speriat și am traversat. Mare greșeală! Frate, știi cum circulă camioanele alea imense?! Cu 300 la oră, cum trecea una, cum îmi cădea bicicleta...

 

Cu ochii după camioanele-gigant, am nimerit într-un lac...

 

Greu, foarte greu, am parcat pe o frunză (ca Degețica), care m-a dus la mal...

 

Unde am dat de un om. Aparent, un om de treabă. M-a primit în casă, pe ușa lui care arăta ca un geam, și m-a lăsat să-mi usuc bicicleta....

 

... dar nu pe degeaba! Nu-nu! M-a pus să-l ajut să care niște struguri...

 

... și din nou m-am trezit printre camioanele alea imense. Băi nene, în București nu există deloc mașini mici, normale?!

 

Am terminat și sarcina asta, dar m-am rătăcit și m-am trezit pe o străduță îngustă, fără nici un fel de marcaje și de balustradă. Doamna Firea, pe bune???? Dacă nimeream pe acolo noaptea?!

 

Normal că m-am enervat! Normal că am plecat acasă, la Ploiești. Nu mă mai plimb în viața mea cu bicicleta în București, jur că n-o mai scot din torpedo...

 

#cutelefonul

publicitate

Etichetat cu
Citeşte mai departe ...
Abonează-te la acest feed RSS
© 2023 Bogdan Stoica