www.bogdanstoica.ro
șapte chestii despre turismul de iarnă din România

șapte chestii despre turismul de iarnă din România

Am scos din tipar cartea despre istoria schiului românesc vineri seara. Luni, i-am dat una unui amic. M-a căutat o oră mai târziu să-i mai dau două, ca să le dea cadou pe magazinul lui online. Marți, m-am întâlnit cu un amic: el voia să-mi dea niște vin, eu voiam să-i dau niște cărți despre schi, pentru că și el și soția lui sunt megapasionați de sportul asta. Câteva ore mai târziu mi-a mai cerut șase, să le dea unor prieteni. Iar miercuri, de Crăciun, mi-a scris ownerul unui magazin online, întrebându-mă cum ar putea să-mi vândă cartea pe platforma lui. Dincolo de starea de bine pe care aș numi-o generic "eram sigur că o să prindă cartea asta", mi-am făcut timp să mă uit pe netul românesc în căutarea schiului și schiorilor. Și m-am cam îngrozit. 

1. Peste jumătate din capacitățile de cazare din zona pârtiilor de schi au niște site-uri care necesită ... pana mea, trebuie șterse și făcute din nou. Cu bling-bling, cu portocaliu și mov, cu gif-uri cliping "welcome! welcome! welcome!". Păi un user de 17-20 de ani nici nu știe să umple pe o asemenea pagină de internet, o să creadă că a dat peste niște viruși. Iar altele au doar pagini de facebook. Deci cand pica reteaua - pa-pa clienti. 

2. Încă sunt o droaie de site-uri de acest tip care nu au funcționalități banale, ca link spre rețelele sociale, sau formular de rezervări și plăți. Păi de unde clienți, tată? Tu crezi că eu o să te sun să-mi povestești pensiunea pe care o ai? Vreau poze, video, vreau să achit până nu se ocupă. 

3. Peste un sfert din antreprenorii cu interes în zona cazare/masă schiori nici nu au site-uri proprii, se bazează exclusiv pe booking și tripadvisor. Și asta e grav. Dacă site-urile astea fac poc, ți se duce dracului business-ul. Trebuie să ai propria ta carte de vizită pe internet. Serios, chiar trebuie.

4. Nici tripadvisor, nici booking, nici turneo nu au listate toate capacitățile de cazare din România. Iar asta este incorect față de useri, cărora li se sugerează că tot ce este important în domeniu e listat. Site-urile astea mai au o problemă: confuzia. Nu poți să ai aceleași poze la două vile complet diferite, sau să-mi spui că foarte aproape de un hotel din Predeal se află castelul Bran, iar față de alt hotel din Predeal, aflat lângă primul, se afla mănăstirea Sinaia.  

5. Despre localurile din zona montană, fie ele restaurante, pub-uri sau cafenele nu vei găși mare lucru nicăieri. Mi se pare foarte trist. Da, funcționați pe full, în fiecare iarnă, că noi, turiștii, suntem mereu mai mulți decât mesele și scaunele voastre. Dar de ce ai refuza să atragi acei clienți care rezonează cu spațiul și cu produsele tale, lucru ce se va reflectă în social media și îți va aduce și mai mulți clienți complet de acord cu preparatele și prețurile tale?

6. Doar unul din zece site-uri de hoteluri/localuri are și conținut în limba engleză. Despre germană, franceză, rusă, adică limbile vorbite de 50% din turiștii străini care vin în România, nici nu mai pomenesc. Lipsesc, de asemenea, mențiunile deja faimoase în turismul internațional: primim cu animale, nu primim cu copii, avem meniu vegan, pâine fără gluten, etc. 

7. Cel mai nasol lucru pe care l-am găsit pe net despre businessurile din spatele conceptului schi în România mi se pare însă prezența masivă a site-urilor ce promovează destinații din străinătate în limba română. Cred că am găsit 50 de site-uri care vând cazare, mâncare, cursuri de schi, echipamente, etc în Austria. Pe locul doi la marketing în limba română ar fi Bulgaria. Urmeaza Cehia, Slovacia, Germania, Franța...  

Și mi se pare trist. Internetul încă mai este un câmp de luptă în care un puștan de 12 ani se poate război de la egal la egal cu un hotel de zece milioane de euro. Cât despre turismul din România: da, avem prețurile cam mari, infrastructura cam varză, dar încă suntem capabili să oferim oamenilor din toată lumea ceva ce alții nu mai au: senzația de conexiune cu natura, un gust senzațional al mâncărurilor, niște băuturi care-ți dezlipesc retina ca ayahuasca acelui dobitoc și niște femei care te fac să-ți dai verigheta pe pârtie la schimb cu un pahar de vin fiert. 

Cu toate problemele noastre, suntem mișto rău. Aproape la fel de mișto ca in perioada in care a inceput, si in Romania, povestea "săniușului de-am'picioarele".

Hai, că se poate. 

Cartea care n-ar trebui să lipsească nici unui iubitor al sporturilor de iarnă este aici [http://bit.do/istoria_schiului] sau, la un preț mai bun, aici [http://bit.do/colectia_strabunicii]. In plus, ca de fiecare dată când apare un titlu nou în colecția străbunicii, apar și decorațiunile vintage autentice legate de noua carte. Peste treizeci de printuri vechi, autentice, care arată cum se schia în România acum o sută de ani, sunt acum in sectiunea decoratiuni. Cauta-le folosind tag-ul Schi Vintage Romanesc. 

Istoria Schiului Românesc - a cincea carte din seria Străbunicii

Istoria Schiului Românesc - a cincea carte din seria Străbunicii

Eu nu știu să schiez. M-am urcat o dată pe niște schiuri, la Cota 2000. Nu cu un instructor, ci cu niște amici. Era să-mi rup gâtul, coloana, schiurile și m-am speriat de moarte. Pe vremea aia nu mi s-a părut grav că n-o să schiez, făceam drumeții montane în fiecare weekend, iar pârtiile de schi mi se păreau prea mondene și prea colorate. 

Au trecut anii (vreo 15) și am reajuns, accidental, în zona pârtiilor de schi. Prin Poiana Brașov. Altceva. Tot colorat, tot monden, dar cool. Oameni mișto, nu cocalari cretini. Și am văzut o droaie de oameni care coborau calm, lent, privind muntele. Se vedea că sunt doar ei cu gândurile lor. Și mi-am dat seama că am și eu senzația asta când îmi conduc mașina pe drumuri goale, prin păduri. Sunt câteva cotloane rutiere verzi pe lângă orașul meu, o nebunie, când simt că pocnesc de stres dau o tură pe acolo. Iar seara am inteles de ce pârtiile de schi sunt StupidLess. Am fost la un party outdoor pe un frig ca-n Siberia. Neputând să-și afișeze arsenalul de club, respectiv bijuteriile și hainele de firmă, proștii și cocalarii au lipsit. Și ghici ce? A fost megamișto fără ei. 

Mi-au rămas în minte oamenii ăia mișto de pe pârtia de schi și am trecut la "to do" în colecția Străbunicii și o istorie a acestui sport. Și am descoperit ceva minunat pentru un pasionat de istorie: ciuciu informații. Acum o sută de ani, când a apărut la noi, sportul asta s-a numit "săniuș de-am'picioarele". Pe urmă s-au adunat niște oameni minunați care au făcut cluburi montane, au amenajat pârtii și au început să-i învețe și pe alții cum să schieze. Cum statul pe vremea aia nu era un agresor bătut în cap, i-a sprijinit și s-a ajuns la sporturi de iarnă în toată regula. De deasupra tuturor, o familie regală de excepție avea zilnic un reprezentant pe pârtie: Carol, Ileana, Nicolae, Mihai schiau cu drag și cu pricepere. Normal, au început să vină la munte și curioșii, iar unii dintre ei au început să schieze, apoi publicul s-a împărțit între cei doi poli de interes, Poiana Brașov și Sinaia. 

s1

Așa am ajuns unde suntem. Să țineți minte, da? De la câțiva iubitori de munte și de la o familie regală iubitoare de schi. 

s3

Povestea acelor ani spectaculoși, plină de imagini pe care n-o să le găsiți pe internet, cu sfaturi de schi, echipamentele de schi, bunele maniere la schi, unde te cazai când mergeai la schi, unde mâncai, cum te distrai și multe-multe alte lucruri interesante este acum în "Cum învățau străbunicii tăi să schieze", a cincea carte din seria străbunicii. Cartea este disponibilă la vânzare AICI (link), iar la preț mai bun o găsiți AICI (link) sau AICI (link). Fie să vă încapă în rucsac când ieșiți pe pârtie și să vă bucurați de ea în telescaun sau la un/o ceai, vin fiert, cafea, rom, între coborâri. 

șapte chestii scumpe pe care să ți le cumperi în 2020

șapte chestii scumpe pe care să ți le cumperi în 2020

Scumpe adică nu-s cinci lei bucata, să ți le iei cu banii de cafea. Ideea e că de fapt nu-s scumpe, își merită banii cu prisosință. Nu e o lista de recomandari pentru care am primit bani. Nu e genul ala de text. Sunt oameni, locuri, lucruri pe care le am, le-am testat/consumat si le pot recomanda in cunostintă de cauză. 

1. Tablourile de la Galeria Alexandra's. Galerii de artă sunt multe, dar ăsta e singurul dealer de artă serios pe care-l cunosc. Fără fente, fără falsuri, fără fantome în acte. Cumpărați artă, că-i crește valoarea, nu ca tâmpeniile de la Ikea sau Zara Home, care a doua zi după achizitie fac cinci lei pe olx. Plus că e de porc să ai gresie de 3.000 de euro sub mobilă si printuri china de cinci lei la vedere pe perete.  

2. Serviciile stomatologice Officedent. De departe cea mai bună clinică din Ploiești si mai bună decat 90% din clinicile din București. Șase cabinete. O droaie de doctori. Scule de-ți crapă capul. Sunt atât de buni încât au făcut din dinții mei împrăștiați de-am'pulea prin toata gura, neduși timp de 40 de ani la dentist, ceva ce seamănă foarte bine cu un gard drept. 

3. Bijuteriile etnice românești de la Salba Mariei. Românești, da? Făcute manual, aici, nu de o mașinărie stupidă operată de un copil necăjit, din Asia. Cu simboluri care te reprezinta, nu cu mantrele pulii scrise la mișto de un chinez beat.  

4. Pantofii din lână de la Giesswein. Da, din lână. Cei mai buni, comozi și mișto pantofi din lume. Dacă ghisvainii mei ar ști să facă și pilaf cred că i-aș și fute, de mult ce-mi plac. 

5. Fructele de la mare de la Akua Garden. Eu nu halesc asemenea mizerii, dar toți oamenii pe care i-am dus acolo au zis că-s bune ca pilaful meu preferat. 

6. Nisipul de litieră de la Enviro Naturals, făcut din zeolit, un material natural atât de mișto încât știința nu-l poate reproduce. Zero miros de pisică. 

7. Tabăra de business Start-Up Your Life. Face bine când visezi la o afacere. Adică te face să nu pierzi bani ca boul.  

Nu în ultimul rând, vă recomand ca în 2020 să anuntați politia cand cineva vă vinde argint tibetan, să nu cumpărați dulciuri copiilor, să mergeți la vot si să citiți. Cititul face bine. 

care-i faza cu manipularea privind cititul la români

care-i faza cu manipularea privind cititul la români

Cică ne-a dat Eurostat cu realitatea în cap. Cică după ce că suntem primii la analfabetism funcțional (44%), acum suntem și pe ultimul lor la consumul de carte (6,5%). Cică din cei 20 de milioane de români, 93,5% nu cumpără nici măcar o carte pe an.

De fapt, nu e așa. Nu e deloc așa. Vorbim doar de o manipulare de doi lei, preluată prostește de toată presa, fără să o verifice, pentru că dă bine, face click-uri, etc. Profit.ro l-a citat pe Mitrică de la Asociația Editurilor din România, care a citat din memorie "un studiu Eurostat". Adevărul.ro a citat tot un studiu Eurostat care spune că doar 2,8% dintre români citesc o carte pe lună, dar fără un link spre studiu. Wall-street a citat protv.ro, Pro TV a citat Eurostat, tot fără link si tot asa, tot continutul pe tema asta este prost ca o varză stricată. Asta deși era foarte ușor să cauți și să găsești faimosul studiu Eurostat și să vezi că el spune cu totul altceva.

În primul rând, Eurostat spune că românii cheltuiesc puțin pe "bunuri culturale". Faza e că Eurostat pune la  "cultură" și abonamentele de net și tv, și achiziția de laptopuri și televizoare. și mersul la teatru, film, spectacole, și netflixu', și hbo, și achiziția de muzică online, și serviciile fotovideo plătite când faci o nuntă. Nicăieri nu se spune în studiul Eurostat câți români cumpără cărți sau câți români citesc cărți. Aici avem doar o speculație cretină a unora care au interese în zona asta de business.

Cel mai important lucru pe care trebuie să-l știți este că ambele grafice Eurostat sunt făcute cu date din 2015, nu cu date actuale. Iar în 2015 salariul mediu net era de 1920 de lei, pe cand acum este de 2930 de lei (studiul conține și date mai recente, dar nu la capitolele indicate mai sus). Adaug și că cifrele Eurostat provin din raportările oficialilor români, care au cifrele de la Fisc, care le are de la edituri, probabil via Asociația Editorilor de Carte, care reunește niște firme care de 30 de ani se vaită aiurea, deși controlează autoritar și discreționar piața de carte. Dacă editurile și librăriile ar juca corect, piața de carte ar crește cu sută la sută în fiecare an, și asta v-o spune unul care a lucrat cu două edituri, trei lanțuri mari de librării și cele mai mari site-uri de comerț online de carte.

Revenind la citit, rețineți, va rog, că România are 3,5 milioane de elevi, cărora părinții le cumpără, anual, în proporție de cel puțin 80%, manuale școlare, cărțile para-școlare necesare și alte câteva cărți. România are și 1,5 milioane de copii de vârstă preșcolară, cărora părinții le cumpără anual, în proporție de cel puțin 50%, diverse cărți de colorat, de identificat animăluțe, de învățat litere. Din cei aproape un milion de liceeni, cel puțîn 30% cumpără așa-numitele cărți "moderne": scrise după filme, cărți de benzi desenate, cărți de trap, rap, ocultim, tarot, software, pană mea, orice ii pasionează intens după ce văd un serial nou. Eu am calculat cât de pesimist am putut și tot mi-a dat ceva mai mult decât manipularea de 1,3 milioane de români care cumpără cărți. Mi-au ieșit vreo 4 milioane de romani care cumpara carti. Adică 20% din populația României, nu 6,5%, cumpără cărți.

Nu suntem, deci, o națiune de inculți în cap. Cei drept, nu suntem nici copiii lui Einstein. Suntem fix atât cât putem să fim de mișto după 50 de ani de spălare bolșevică pe creier și după 30 de ani de politicieni hoți și proști cât cuprinde si de afaceristi veroși pană la fraudă. Iar dacă vrem să fim mai mulți, trebuie să facem câte ceva în plus.

Uite ce fac eu, zilele astea. Până de Crăciun, la orice două produse cumpărate de pe https://bogdanstoica.ro/shop primești pachetul ăsta de trei cărți (vezi poza de mai sus) pe care-l poți dărui cui vrei. Pachetul conține o carte potrivită pentru un tip, o carte potrivită pentru o tipă și o carte potrivită pentru un copil. Să citească toți, ceva, la final de 2019.

Hai La Mulți Ani. Un An Nou Fără Proști vă urez.

DISCLAIMER - Tuturor entitatilor de presă care au difuzat mizeria aia de manipulare: dragii mei, lipsa de credibilitate de care suferiti si lipsa clientilor de publicitate mari provine si din difuzarea acestui tip de continut imbecil, care nu va face cinste in nici un fel. Pe lângă asta, difuzarea de asemenea știri este una din cauzele pentru care România are o reputație atât de proastă la nivel internațional și unul dintre motivele pentru care marii jucători de media din lume nu vin să vă cumpere afacerile, televiziunile, site-urile. Imbecililor.

"Ghenă Primar", proiectul unui dement gri care trebuie oprit

"Ghenă Primar", proiectul unui dement gri care trebuie oprit

Copiii vă aud câteodată, prin casă, vorbind despre primar, primărie, cu tot cu înjurături. Unii dintre voi v-ați luat copiii la mitinguri politice dedicate unor aleși locali, iar alții chiar i-ați învățat să spună #muiePSD și i-ați filmat făcând asta. Nu vă judec, nu e treaba mea să fac asta. Vreau doar să vă întreb: v-ați gândit vreodată să le explicați copiilor Ce este un primar? Ce face Primăria? Cum poți ajunge primar? Ce lucruri poate face un primar?

Eu cred că ar trebui să o faceți, măcar așa, la nivel general. Pentru că dacă n-o faceți voi nu are cine s-o facă. Școala e complet cretină la capitolul ăsta, încă îi pune pe copii să memoreze tâmpenii. Îmi aduc aminte că fiica mea a avut o dată temă să deseneze instalațiile unei case. Toate: apă, canalizare, curent, apă caldă, cablu tv, internet... Pula mea, idioata aia de la Educație Civică i-a dat să facă unui copil de 12 ani munca unui inginer-proiectant cu ceva experiență. Și n-a fost nimic, în nenorocitul ăla de manual, despre primar, primărie, adică despre prima infrastructură politică de care se lovește, în viață, un copil. Nici acum nu e nimic. Și pe urmă ne mirăm că tinerii votează candidați cu discurs manipulator sau că nu vin la vot. De fapt, am greșit scriind "pe urmă". Lucrurile astea deja se întâmplă. 

Eu chiar cred în educația comunitară și în implicarea tuturor locuitorilor unui oraș în viața acelui oraș, Serios, eu cred că orașul care va derula un sondaj în școli, printre copii, pe tema amplasării și dotării locurilor de joacă ar avea mai mult succes decât în cazul în care doi pesediști, doi peneliști și un userist fac harta acestui tip de infrastructură după cum îi taie capul și după cum au tot ei de vândut terenuri, gazon artificial sau echipamente. Iar în prima varianta mai avem un avantaj: copiii se vor învață cu puterea pe care o au asupra autorității publice. Vor înțelege cum pot pune presiune pe o primărie să facă ce vrea comunitatea. 

Și ca să nu ziceți că doar zic fără să fac, l-am permis lui Ghenă, motanul care-mi mănâncă zilele, să-și exprime viziunea asupra administrației publice locale. A ieșit un proiect politic prin care javra gri vrea să unească Ploieștiul cu Bucureștiul și să facă metropola mondială a pisicilor, numită Pisicopolis. Programul lui politic e adorabil de dezarticulat și trădează grave probleme psihice, clar motanul are ceva cu oamenii si cu câinii, dar asta nu ar trebui să fie ceva nou pentru nimeni.

ghe1

Vă mai aduceți aminte de primarul de Baia Mare care a construit un ghetou? De asanarea socială a unei zone din Timișoara, pentru a face loc acoliților primarului din zona businessului imobiliar? De proiectul useristului de la Botoșani? De achizițiile turcești ale Gabrielei Firea de la Primăria Capitalei? 

ghe2

Pe scurt, Ghenă trebuie oprit. Iar copiii voștri vor putea învăța, citindu-l, cum să recunoști un primar dement care nu re nimic de-a face cu binele public.

Cartea Ghenă Primar, Votați Ghenă este disponibilă AICI (link), iar la preț mai bun o găsiți AICI (link). Livrarile vor incepe din 20 decembrie. 

Scrisoare deschisa ministrului de Interne Marcel Vela

Scrisoare deschisa ministrului de Interne Marcel Vela

Stimate domnule ministru de Interne Marcel Vela,

Va anunt ca eu urasc scrisorile deschise, mi se par o tampenie incredibila, dar stiu ca de cate ori apar "scrisoare deschisa" si "ministrul X" in aceeasi fraza pe net, ministrul este informat de urgenta de catre oamenii de la monitorizare. De-aia am pus titlul asa, sa fiu sigur ca cititi. E o scrisoare deschisa foarte simpla. Practic, va supun atentiei ultimul comunicat IGPR la care mi-am permis sa adaug trei sublinieri si alte cateva randuri la final. 

Comunicatul IGPR:

"Polițiștii de investigare a criminalităţii economice au demarat o acțiune de verificare, la nivel național, a modalității în care sunt eliberate fișele medicale pentru obținerea/preschimbarea permisului auto, permisului de port-armă, atestatelor profesionale, obținerea ajutorului social, realizarea dosarelor de pensionare pe caz de boală etc. Există indicii că fișele ar fi fost eliberate fără ca persoanele în cauză să efectueze testele și analizele medicale necesare. Din cercetările efectuate de polițiști au reieșit următoarele activități ilegale:

 eliberarea de fișe medicale fără a se efectua vreun consult medical al solicitantului;

 consultarea persoanelor care solicită eliberarea de fișe medicale de către asistenți medicali, după care fișele medicale sunt trimise într-o altă localitate unde sunt semnate și parafate de către medicii specialiști;

 consemnarea pe fișele medicale a unor controale medicale ce s-ar fi efectuat în perioadele în care medicul nu a fost în localitate ori se afla în concediu de odihnă;

 avizarea fișelor medicale de medicii specialiști ca urmare a prezentării acestora de către instructorii auto, fără ca persoanele ce doresc obținerea permisului de conducere să fie consultate;

 falsificarea fișelor medicale de către persoane ce dețin cunoștințe avansate de operare a tehnicii de calcul;

 obținerea de permise de conducere auto de către persoane ce figurează încadrate cu grad de handicap vizual grav ori handicap psihic;

 promisiunea obținerii de diverse acte medicale în schimbul unor sume de bani fără ca pacientul să se prezinte la medic, activitate efectuată de persoane care pretind că au influență asupra cadrelor medicale din unitățile spitalicești;

 solicitare de sume de bani de la pacienți de către medici pentru a semna și parafa fișele medicale.

De remarcat sunt situațiile în care persoane încadrate cu grad de handicap vizual grav ori handicap psihic au obținut/preschimbat permisul de conducere, acțiuni ilicite ce pot avea un impact grav în ceea ce privește siguranța circulației pe drumurile publice. Reamintim că, în conformitate cu prevederile Ordinului cu nr. 1162/2010 pentru aprobarea Normelor minime privind aptitudinile fizice şi mentale necesare pentru conducerea unui autovehicul, în vederea obţinerii permisului de conducere a unui autovehicul, candidaţii sunt obligaţi să efectueze un examen medical înainte de eliberarea iniţială a permisului de conducere. De asemenea, pentru schimbarea acestuia, ori de câte ori permisul de conducere este reînnoit, cetățenii sunt obligaţi să efectueze un examen medical. În urma activităților de verificare, polițiștii au efectuat investigații în cadrul a 55 de dosare penale, în care sunt vizate infracțiunile de luare de mită, dare de mită, trafic de influenţă, abuz în serviciu, fals material în înscrisuri oficiale, fals intelectual, fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals și constituirea unui grup infracţional organizat, cercetările fiind în curs. Aceste activități vor continua și în perioada următoare".

****

Pai sa continue, ca pare ca nici n-au inceput. Serios. Doar 55 de dosare penale?! In conditiile in care fiecare oras mare are cate o regie de transport cu 300-400 de soferi, 50-100 de soferi de ambulanta, 200-300 de soferi la directii, servicii si deconcentrate? Pe bune, 55 de dosare penale, dintr-un potential de o suta de mii de soferi ai statului la nivel national? Atat s-a putut? Pare ca ati avut ceva cu 55 de persoane, alese anterior, si ca sa nu bata la ochi, s-a demarat aceasta actiune nationala, in care 0,5% din efectivele IGPR ii prind pe aia 55 iar 99,5% din efective se prefac, in continuare, ca nu stiu ca exista medici care dau avize de "apt de munca" sau de "concediu medical" la mii de soferi, in repetate randuri, fara sa-i vada. Trebuie doar ca un politist sa se duca la orice regie de transport si sa spuna "Vreau numele doctorilor care au oferit toate concediile medicale in ultimii 10 ani. O sa primeasca:

  • 1. o lista de mii, poate zeci de mii, de concedii medicale
  • 2. o lista de 5-10 doctori cu o avere muuuult prea mare.

Stiti de ce? Pentru ca e un adevarat business sa fii in concediu medical ca sofer la stat, fie ca vorbim de sofer la un minister, la ambulanta sau la o regie de transport. Castigi mai mult cand stai acasa. Serios. Si ai si timp sa mergi undeva cu motorina aia furata cand nu erai in medical. Sau s-o vinzi. Pana mea. Despre soferii din mediul privat nu vreau sa discut, daca fura, fura din banii patronilor, iar daca astia-s prosti si nu-i dau pe hoti pe mana politiei asta e, atat s-a putut, bine, pa. Dar banii statului ar trebui sa fie importanti pentru un ministru de interne, nu? 

Puneti un politist sa ceara ce v-am zis, in fiecare oras mare, la regia de transport, la ambulanta si la directia de asistenta sociala. Acolo se fura masiv din banii publici dedicati transporturilor. De acolo incolo, e doar munca de politist. Hai, ca se poate. 

dacă ți-a plăcut să citești asta s-ar putea să-ti placă și cărțile de pe

https://bogdanstoica.ro/shop

care-i faza cu bijuteriile din argint de pe blog

care-i faza cu bijuteriile din argint de pe blog

Nu, nu m-am apucat să fac bijuterii. Nu, nu iau comision din vânzările acestor bijuterii.  Eu sunt doar promotorul unor lucruri care mi se par senzaționale. 

Totul a plecat de la o brățară pe care am primit-o. Era/este doldora de semne și de simboluri pe care - deși sunt cumva interesat de domeniul ăsta, nu le știam. Am aflat cu stupoare că un semn îmi simboliza fiica, altul - meseria, că unul vorbește despre statutul meu social... până și alternanța culorilor era un mesaj codificat care mă reprezenta. A trecut mai bine de un an de atunci si incă o port cu plăcere.  O port și acum, cand scriu. 

brr

Practic, port codurile sută la sută românești, ce mi se par cu mult mai misto decat toata simbolistica orientala. Din pacate, simbolurile astea au avut însă defectul de a fi foarte frumoase, asa ca nimeni nu le-a mai cercetat cu atenție, așa cum nimeni nu e interesat de IQ-ul Monicăi Bellucci. Asta desi sunt peste tot: pe ia românească, pe perdelele bunicilor, în covoarele și ștergarele vechi, pe bâtele ciobanilor și pe stâlpii prispei. E foarte misto sa descoperi ca, spre deosebire de alte popoare, românii nu au făcut artă doar cu simboluri colorate, ci si-au scris propriile vieți, meserii și destine în ea. Trist este ca puțini mai știu să citească aceste coduri. Partea buna este ca acum, cineva nu numai că le citește, dar le traduce și adaptează pentru noi, profanii. Rombul e perimetrul crucii crestine, adica familia, unghiurile ascutite sunt ape de munte, dungi negre inseamna pamant bun, etc. 

Atelierul de bijuterii Salba Mariei se ocupă fix cu asta: cu aducerea în prezent a unor coduri și simboluri vechi, într-o prezentare ce pleacă de la salba, prima bijuterie româneasca (nu apartine romilor, asa cum gresit se crede) și merge cu inspiratia până la bijuteriile casei regale a României. Bijuteriile sunt lucrate în argint pentru că străbunicii noștri nu prea purtau aur, considerand că atrage invidia și crima, pe când argintul era considerat aducător de noroc și sănătate (cumva, și asta mi se potrivește). Toată manopera se face manual, ca acum o sută de ani, iar trademark-ul atelierului este că se lucrează doar cu monede românești autentice din argint, nu cu replici, panarame, căcaturi aduse din China. Din ce știu eu (corectează-mă dacă greșesc), Salba Mariei este singurul creator de bijuterii etnice românești, adică ceva fabulos într-o piață plină de "atârna-ti de gât acest simbol indian al pulii mele", si de "mantra ascunsă în acest căcat din Thailanda te va feri de șoareci", plus mizeriile toxice din falsul argint tibetan. 

Înțelegi, acum, sper, de ce bijuteriile astea sunt pe blogul unui opozant al consumerismului și plasticului vândut ca prețios, pasionat de istorie și de lucruri vechi, fix lângă cărțile Străbunicii. Și de ce ți le recomand. Iar de scris acum despre ele scriu pentru că acum ai cea mai avantajoasă variantă să le obții/porți/faci cadou. Până de Crăciun, dacă îți cumperi două bijuterii, la cea mai ieftină dintre ele vei achita doar jumătate din preț.

Despre brand o să găsesti mai multe pe facebook si pe instagram, in relatările Kudika, RomaniaTV, Wall-Street.ro. Bijuteriile sunt toate aici, pe bogdanstoica.ro/shop/bijuterii. 

Închei urându-ți un weekend fără proști.  Să ne vedem/auzim cu bine. Iar dacă știi vreun creator de autentic românesc de tipul ăsta, care aduce in prezent ceva pierdut in istorie, te rog să-mi scrii. As fi onorat ca pe blogul asta sa fie si mai multe lucruri cool decat sunt acum, indiferent cine le face. 

câți șoferi descreierați erau aseară pe DN 1

câți șoferi descreierați erau aseară pe DN 1

De vreun an vreau să fac testul asta, iar aseară am avut chef de el. Nu-l recomand oricui, pentru că-ți solicită atenția la un nivel care se poate dovedi deranjant sau epuizant. Adică îți distrage atenția de la trafic. Este un test relevant, cred eu, pentru caracterizarea modului în care ne conducem mașinile și constă în numărarea mașinilor pe care le depășești dar și a masinilor care te depășesc atunci când circuli cu viteza maximă legală. 

Așa că aseară, pe la ora 6.00 seara, am plecat din Piața Amzei spre casă, încercând să merg cu viteză maximă, adică 70 la oră în localitate și cu 100 la oră în afara localității. 

Până la Piața Presei Libere am depășit 78 de mașini și am fost depășit de 98 de mașini.

De la Piața Presei până la Hornbach (sector aglomerat tot timpul), am depășit alte 21 de mașini și am fost depășit de încă 30 de mașini.

Până la intrarea în Ploiești am mai depășit 44 de mașini și am fost depășit de încă 17.

De la intrarea în Ploiești până am ajuns acasă am depășit încă 26 de mașini și am fost depășit de încă 17 mașini.

Total: pe ruta București-Otopeni-Corbeanca-Balotești-Săftica-Tancăbesti-Ciolpani-Potigrafu-Pucheni-Românești-Bărcănesti-Ploiești am fost depășit de 162 de mașini, în timp ce eu am depășit 169 de mașini.

Concluziile mele: în București se circulă "tare". Dacă într-o singură zonă, (Amzei-Victoriei-Aviatorilor-Piața Presei), intr-un interval orar de 30 de minute, 98 de mașini au rulat cu mai mult de 70 la oră, asta înseamnă că, dacă ar vrea, Poliția Rutieră ar putea ridică vreo mie de permise pe zi în toată Capitala.

În sectorul aglomerat Băneasa-Hornbach s-ar putea ridica permise pentru (nu știu dacă există în codul rutier) "conduită iresponsabilă" sau "terorism rutier". Frate, au fost câțiva care doar printr-un miracol nu au omorât câte zece oameni odată. În zona asta dacă nu se pun camere video care văd viteza și numărul de înmatriculare o să se întâmple, cât de curând, o tragedie majoră. 

Pe DN 1 se circulă mai responsabil noaptea decât ziua. In localitati nu. Eu am facut depasiri doar in afara localitatilor. Din cele 17 mașini care m-au depășit, majoritatea au făcut-o în interiorul localităților, când eu rulam cu 70 la oră. Probabil că acele radare fixe, care-ți trimiteau amenda acasă, ar fi binevenite din nou. 

În Ploiești se circulă încet, moșnegește, altfel n-aș fi putut depăși 26 de mașini rulând cu 70 la ora. 

Pentru a preveni comentariile idioate, menționez că n-am avut permisul suspendat nici măcar o dată, nici pentru viteză, nici pentru altceva, nu am provocat niciodată un accident rutier și am avut, în întreagă mea viață de șofer, doar două tamponări: una cu o tipă cu un Citroen, care mi-a intrat în unghiul mort când dădeam cu spatele, și una cu o bilă de-aia de beton, de demarcat trotuarul, bagă-mi-aș pula în ele de bile inutile și scumpe, fix asta ne lipsea, frate, bile de beton fixate în pământ cu un metru de fier beton, dacă aș fi primar le-aș scoate imediat, de pe peste tot și le-aș înlocui cu polițiști locali care să dea amenzi celor ce urca masina pe trotuar. Că bila cheltuieste banii primariei, nu aduce, ca amenda.

dacă ți-a plăcut să citești asta s-ar putea să-ti placă și cărțile, decoratiunile si bijuteriile de pe

https://bogdanstoica.ro/shop

 

Cum să arunci o carte la gunoi, Teodor Baconschi?

Cum să arunci o carte la gunoi, Teodor Baconschi?

Undeva, în București, am doi prieteni, Gică și Ion. Împreună au peste 10 boli serioase, peste 120 de ani și sub 20 de lei bani de trăit în fiecare zi. Periodic, trec pe la ei, să mai pun ceva peste suma asta cumpărându-le cărțile pe care ei le găsesc la gunoi. De obicei au cărți vechi, murdare, un pic ude, un pic pătate, și am fost foarte surprins să văd o carte aproape nouă la ei. 

- Asta (din poză de mai sus) de unde e?

- De un'să fie? Tot de la gunoi.

"50 de vinuri românești întâlnesc 50 de preparate culinare italiene", de Marinela Ardelean, este o bijuterie de carte. În afară de faptul că-ți prezintă 50 de vinuri bune, te învață și cu ce mâncăruri fine să le combini. Și dacă o citești relaxat, în viteză, tot rămâi cu ceva cunoștințe folositoare când scoți pe cineva la masă sau când te duci la raftul de vinuri din supermarket. Cum s-o arunci la gunoi? Cum s-o arunci la gunoi, Teodor Baconschi? A fost cartea ta, ai primit-o cu dedicatie.

Sigur, acum săvârșesc delictul de a arunca anatema pe cineva fără să fiu sigur că am dreptate. Poate că Teodor Baconschi a dăruit cartea, la rândul lui, cuiva, iar ăla e cel care a aruncat-o la gunoi. Păi atunci înseamnă că fostul ministru de Externe are o problema cu bunele maniere. Nu se daruiesc cadourile personalizate. E o ofensa pentru cel de la care ai primit asa ceva. Sau poate Baconschi nu se pricepe la oameni și le dăruiește lucruri pe care aceștia le disprețuiesc și le aruncă. Oricum ar fi, când la gunoi ajunge o carte care poartă o dedicație pe numele tău nu ești bine.

Închei acest text rugându-te să nu arunci niciodata la gunoi cărțile care nu-ți plac.

  • Poți să le dai unui copil sau unui amarat care să le vândă sau să le ducă la un centru de reciclare.
  • Poti sa le donezi unei biblioteci sau unui muzeu.
  • Poți să le sortezi în loturi copii/adulți și să le donezi unor așezăminte sociale dedicate.
  • Sau poți să mi le trimiți mie, de unde vor ajunge fie în niște biblioteci școlare, fie în pachetele de cărți ale cititorilor mei, fie vor fi convertite în decorațiuni.

Nu le mai arunca. Să arunci o carte care nu-ți mai place e că și cum ai spune "da' de ce s-o citească altul gratis, pe bani mei?". Adică ești mai prost chiar decât cel care a spus, prima oară în istorie, "mi-a murit capra și aș vrea să moară și capra vecinului". Fă ca mine. Anul ăsta am dat peste 500 de cărți și fiecare dintre ele a fost dorită. 

Pentru o mare parte din soluțiile de mai sus nu ai nevoie de ajutor. Pentru altele, scrie-mi la Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

* cartea "50 de vinuri romanesti intalnesc 50 de preparate culinare italiene"a plecat, azi dimineata, la unul din cumparatorii de carti de ieri. I-am scris si s-a bucurat foarte tare, pentru ca nu se mai gaseste in librarii. 

** Pentru toți proștii cu funcție: când aruncați la gunoi daruri personalizate cu numele vostru, faceți cumva și anonimizați-le. De exemplu, în cazul unei cărți, rupeți pagina cu dedicația. Și aveți grijă să nu vă vadă nimeni când aruncați o carte care a costat peste 100 de lei. O să păreți nepotrivit nu numai cu funcția, ci și cu averea pe care o aveți. 

 

dacă ți-a plăcut să citești asta s-ar putea să-ti placă și cărțile de pe

https://bogdanstoica.ro/shop

 

ce se întâmplă când duci un bou ca mine la balet

ce se întâmplă când duci un bou ca mine la balet

Nu la balet-balet, adică nu am fost obligat să port tutu și să flutur picioarele, ci la balet-spectacol, unde stai cuminte, sobru și aplauzi ca o divă, nici tare, nici încet. Am fost. Dus. N-am zis "nu", că părea obligatoriu. Și nici n-am dezaprobat, pentru că, sincer, eram curios. Nu mai văzusem niciodată un spectacol de balet. Iar când i-am văzut în sală pe amicii G și pe R, aduși și ei cu forța la balet, mi s-a părut chiar ok. 

Pe o scară de la 1 la 10, mi-a plăcut cam de 7. Dacă nu mă duceam nepregătit, mi-ar fi plăcut cam de 9. 

Mi-a plăcut pentru că balerinele și balerinii (din Ucraina) erau wow la mișcări. Până și eu a trebuit să recunosc, în anumite momente, că-mi venea să aplaud. Grația, lejeritatea în mișcare, modul în care se desprindeau de sol în săritură, lent, de parcă musculatura lor funcționează după altă gravitație.... Iar despre mersul, țopăitul și săritul pe poante nu am nimic de zis, pentru că nu este nimic de zis, doar de privit. 

Mi-a plăcut la maxim să mă uit la "atârnători'. Așa le zic eu acelor balerini care sunt pe scenă, dar nu sunt implicați în povestea principală și fac un fel de dans minimal. Râd unii la alții, își arată scena unii altora, și dau din mâini așa, cu grație, dar fără rost. La prima pileală, când mi s-o incleia limba'n gură, promt să fac la fel. O să fiu grațios ca un bidon de Dorna.

Mi-a plăcut să văd câteva femei excepțional de frumoase prin mers și postură, mai ales după ce afară, înainte de spectacol, am văzut o tipă care trăgea flegme pe trotuar cu dexteritatea unui sudor. Serios, chiar dacă sunt un urangutan deghizat in om normal, prefer feminitatea aia delicată, pe stil vechi. Si nu vad des o femeie care să meargă cu capul drept și cu umerii trași un pic înapoi, sau care sa facă doar gesturi feminine cand se află si lume in jur. 

Nu mi-a plăcut că n-am citit libretul înainte. Povestea Lacul Lebedelor o știu, i-am citit-o fiicei mele de patru sute de ori. Și desenul animat îl știu, cap-coadă. Aici, însă, unde se punctau prin dans doar anumite momente, mă uitam ca rața la muci. De unde era să știu că "datul din mâini lateral" însemna ruperea blestemului sau că "datul din mâini înainte" însemna legământul de iubire? Păi ce, eu sunt cititor în dans?!

Nu mi-a plăcut că am nimerit lângă un puști de 12 ani care mai avea un pic și se sinucidea de plictiseală. Din când în când, se uită pe furiș pe Instagram. Tot din când în când, râdea, făcând lumea să se uite la el, deci și la mine, lucru care mă băga un pic în panică. 

Nu mi-a plăcut nici de mine, pentru că în loc să beau apă înainte de spectacol, mi-am luat o sticlă cu mine. Minerală, nu plată, ca un bou. Am vrut să beau la un moment dat, dar când sticla mea a făcut "fâssss" și s-au uitat 30 de oameni la mine, am pus-o în stânga mea, pe partea unde era puștiul, gata să dau vina pe el. 

Și-a mai fost ceva. Ceva de care mi-e groază. Era să mă ia râsul pe nepregătite. Eu nu am antrenamentul ăsta, de a rămâne serios în mod fals, eu sunt o persoană relaxată și veselă. De trei ori era să mi-o fur și tot spectacolul am fost terorizat de gândul că aș putea vedea ceva ce m-ar face să izbucnesc în hohote. 

Prima oară a fost când am remarcat, în aliniamentul de lebede care stăteau cu privirea spre podea, una care privea fix, înainte. Intamplarea, desigur, face să nu fi avut o față care să trădeze o inteligență remarcabilă, ba dimpotrivă. "Cum o fi ajuns asta aici, frate?", m-am întrebat, ca un exeget exigent al baletului. Două minute mai târziu, când lebedele au trecut la proba de "sărituri mici în lateral", am remarcat că lebăduța cu privire fixă era singura cu niște sâni cât capul meu. "Deci așa a ajuns aici...". mi-am zis, iar gândul că și la balet, care ar trebui să fie o meritocrație fără cusur, poți strecura o balerină tâmpită doar pentru că te joci cu sănii ei mari din când în când, m-a înveselit un pic. Cât să icnesc, discret, de râs, de vreo două ori, ocazie cu care am încasat și două coate în coasta dreaptă. 

A doua oară a fost când am remarcat că vrăjitorul nu purta protecția aia inghinală, care face ca toți balerinii bărbați să pară dotați ca niște actori de filme pentru adulți. Era un tip înalt, cu o moacă de dur, îmbrăcat tot în negru, cu o privire pătrunzătoare. Ei bine, după ce am remarcat că vrajitorul are o pulă cam cât puștiul de 12 ani de lângă mine, toată mimica lui agresivă mi s-a părut foarte funny, și în loc de "vă vrăjesc pe toate cu puterea mea magică" mie mi se părea că omul transmite "nu pleacă nimeni de aici până nu-mi crește și mie pula". (sigur, eu vorbesc, dacă m-ați vedea după duș...)

Iar a treia oară....Băi, a treia oară a fost grav. A trebuit să mă gândesc la războiul din Siria ca să nu râd. Pentru că a fost...

Scenă era plină. O ceată de balerine pe dreapta, alta pe stânga. Lebădă-solistă (care părea să fi mâncat foaaaaarte mult pește în ultimile șase luni) făcea niște piruete complicate în fața scenei, balerinul-solist dădea muștele afară cu brațele, în spate. Din lateral au intrat patru balerine, ținându-se de talie, care au continuat să meargă lateral țopăind și dând din cap într-un mod adorabil. Toată sala zâmbea, nu numai eu. Pe urmă, însă, când s-au separat și au venit în fața scenei, fix în fața mea era una a cărei privire... Cum să zic, ca să nu pară aiurea?  Simțeam că se uită Traian Băsescu la mine. La mine sau undeva prin sală, că nu puteai să-ți dai seama...

Și mi s-a părut megaamuzant să văd the big picture: tipul cu pula mică e cel mai furios dintre toți, tipa cu curu' mare se crede cea mai mișto, iar micuța asta de 35 de kile, cu ochii ei picior peste picior, dând din căpșorul ăla într-o parte ca un girofar stricat....Pula mea, e ca în stația de metrou Universității, la doi pași de anticariatul meu preferat...

Da' n-am râs. Bine, recunosc, am râs, da' decât pe dinăuntru. Pe dinafară eram doar roșu si cu ochii in lacrimi....

Dacă ți-a plăcut să citești asta iti recomand acest pachet de carti pline de intamplari similare. 

Restul cartilor mele sunt [e https://bogdanstoica.ro/shop

 

Abonează-te la acest feed RSS
© 2023 Bogdan Stoica