ce (mai) este de făcut ca să scapi de noul corona-virus
Inițial, n-am vrut să scriu un rând despre noul coronavirus. Eu am luat chestia asta, de la început, ca pe o amenințare biologică mega-serioasă și am considerat că e cazul să se audă doar vocile experților. Din păcate, ce spun experții români în domeniu nu se aude din cauza urletelor influencerilor cretini și iresponsabili, dar și din cauza vocilor celor cu interese financiare afectate de nouă amenințare mondială. Iar azi, la trei luni de când știm de nenorocirea asta, suntem în opinia mea, în pragul unei catastrofe.
Guvernul este pa. Serios, dacă aveți vreun gând, vreo speranță că la momentul potrivit veți primi ajutorul potrivit, să știți că șansele sunt similare cu cele de la bingo. În ultimele trei luni, Guvernul român nu a făcut proceduri noi, nu a făcut achiziții tactice, nu a făcut instruiri. Mesajele publice, după ce au fost copiate, pur și simplu, după cele italiane, au acum consistenta unui balon de săpun. Nu există un buget de publicitate, nici măcar online, unde s-ar fi putut face o segmentare demografică și adapta textele la diferite categorii de public. Nu s-a luat nici măcar o decizie care să producă efecte pe termen mediu și lung, ci numai de-alea pompieristice, de răspuns la fiecare criza minora. Amatorism si iresponsabilitate - in coordonatele astea se misca, azi, guvernul.
Nu există, la nivel de comunicare, nici măcar o echipa de sociologi-psihologi care să scrie și să livreze mesaje anti-panică (apropo, când strigi isteric "nu intrați în panică!" obții efectul contrar). Nimeni nu s-a gândit că oamenii, speriați de iminenta unei amenințări biologice cu care nu s-au mai confruntat niciodată, o să devină mai degrabă agresivi decât solidari. Că o să vedem/auzim de violente verbale și fizice de tip "marș afară din magazinul meu, cu mucii tăi cu tot" până la "te omor, am copilul bolnav, iar tu tuseai ieri când ai trecut pe lângă noi". Că o să ajungem la bătăi de stradă, jafuri minore și alte cacaturi specifice unei societăți scăpate de sub control. Că bătrânii și copiii cu acces la social media trăiesc zilele astea sub o teroare psihologică greu de imaginat. Și cu toate astea, încă nu există nici o strategie de prevenire a acestui tip de comportament.
La Ploiești, de exemplu, oras cu peste 200.000 de locuitori, cu un tranzit de încă 100.000 de persoane pe zi, capitală a unui județ cu aproape 1 milion de oameni, în acte definit ca municipiu de rang I, mesajul Guvernului a fost "descurcați-va pe plan local". Cum bugetele autorităților locale și spitalelor sunt deja planificate (a se citi "praduite"), în aceste trei luni nu s-a cumpărat nimic, nu s-a investit în nimic. Nici măcar o procedura de instruire a cadrelor medicale nu s-a făcut. Dacă, Doamne Ferește, mâine apare un focar de 100 de persoane, care generează 20 de cazuri grave de insuficientă respiratorie, o parte din acestea din urmă o să se finalizeze cu deces pentru că nu exista 20 de dispozitive medicale de asistență în respirație (scuze, habar n-am cum se numesc). Nu s-au făcut stocuri de medicamente de tratament al simptomelor noului corona-virus, autobuzele circulă nedezinfectate, taxiurile la fel, iar microbuzele și autocarele care aduc români din Italia curg în valuri.
La începutul lunii februarie, mi-am petrecut o săptămâna studiind măsurile de prevenție utile în caz de risc de infectare corona-virus. Am studiat materiale internaționale, apoi pe cele românești (de fapt, rezumate ale celor internaționale) și am discutat cu cinci medici a căror reputație profesională este peste medie, cărora le-am pus cele mai tâmpite întrebări posibile. Am strâns toate informațiile cu adevărat utile și le-am pus într-o formă accesibilă și unui copil de opt ani (vezi care e tonul in preview-ul din foto, mai sus), într-o carte pe care în alte șapte zile am tipărit-o (cartea este aici - LINK). Cum ar veni, mie, un biet amator al situațiilor de criză, mi-a luat 14 zile pentru a redacta un kit bun de informare pentru un anumit segment demografic. Guvernului român, cu resurse umane și financiare de milioane de ori mai mari decât ale mele, i-a luat trei luni să insăileze o jumătate de coală A4. Asta deși avea oameni, timp si bani:
- să cumpere și să pună în funcțiune cel putin o fabrică de echipamente de protecție sanitară
- să impună producătorilor români de medicamente să-și convertească producția în medicamente utile în cazul infecției cu corona-virus
- să cheltuiască câteva milioane de euro pe campanii publicitare targetate pe facebook și google în care să comunice tot ce e de comunicat pentru a calma populația activa pe retelele sociale
- să tipărească câteva milioane de broșuri, cu textul adaptat pe grupe de varsta, pe care să le distribuie cu pensia și cu alocația, categoriilor vulnerabile de posibili pacienti
- să revizuiască procedurile medicale, să amenajeze spații de carantină de mii de persoane în fiecare județ
- să cumpere tot ce putea cumpăra în materie de teste, reactivi, termoscanere, aparate de respirat, dotări medicale, pula mea, cum ziceam, nu mă pricep.
Or, din tot ce se putea face, guvernul a făcut doar ... pula mea.
In concluzie....
Aveți grijă de voi. Pregatiti-vă măcar mental pentru disparitia unor servicii pe care le folositi sau pentru inchiderea unor firme de care depindeti (într-o firma de 5 persoane, dacă se îmbolnăvesc doi, restul vor rămâne acasă 14 zile, va garantez). Purtați mănuși de unică folosință pe drumurile dinspre locuintă spre școală, job, etc și aruncați-le numai la gunoi (mie asta cu spălatul pe mâini mi se pare bună, dar nerealistă, degeaba mă spăl pe mâini când ajung într-o firmă dacă după aia ating 5 birouri și 3 uși). Folosiți un dezinfectant bun pentru tălpile încălțămintei când ajungeți acasă, și spălați-vă mai des hainele cu care ați ieșit în oraș. Încercați să evitați pietele si mall-urile, dezinfectați-vă banii primiți. Purtați o discuție cu membrii familiei și discutați scenariile de izolare, carantină, în ce camera facem asta, cine ce face. Rămâneți atenți la toate mesajele venite dinspre profesioniști. Nu subestimați povestea asta: chiar dacă 80% dintre noi ne vom vindeca fără probleme, rămâne riscul ca fiecare dintre noi să infecteze o persoană vulnerabilă la care ține. Eu, de exemplu, n-aș vrea să rămân cu amintirea: "aveam gripa asta chinezească, i-am dat-o mătușii și unei băbuțe din bloc și amandouă au murit".
Pe intelesul copiiilor, o parte din aceste sfaturi, dar si altele, sunt in cartea despre care va vorbeam mai sus.
