"Jurnal de Ghenă pentru copii - povestea pisoiului gasit la gunoi" este varianta îmbunătăţită a cărţii "Jurnal de Ghenă - pentru adulti", cartea scrisă de pisica pe care am găsit-o vara trecută acolo unde oamenii aruncă ce nu le mai trebuie.  Ghenă este încă un copil, dar nu mai e atât de mic şi de prost încât să nu poată suportă o discuţie despre responsabilitate. Problema e că atunci când discut cu el, Ghenă se plictiseşte şi adoarme. Şi acum doarme. Aşa că i-am scris un mesaj, cu bobiţe, chiar pe blatul mesei, locul lui preferat.

„Dragă Ghenă,

Ai observat că nu m-am băgat când ţi-au publicat cartea şi nu ţi-am zis nimic despre stilul literar abordat şi despre cele 124 de cuvinte urâte folosite. Sper însă că ai să ţii cont de mesajele venite de la mămicile şi tăticii care ţi-au cumpărat cartea şi care o ascund acum de copiii lor, temându-se că aceştia ar putea să ia exemplu de la tine şi să înceapă să vorbească urat.  Aşa că te rog să-ţi aduci aminte că eşti un copil şi că poţi fi eroul altor copii dacă rescrii Jurnal de Ghenă. Lasă expresiile urâte, lasă înjurăturile şi fă-le un bine copiilor şi pisicilor din România, învăţându-i lucrurile pe care le ştii atât de bine. Fă-i pe copiii oamenilor să comunice şi şi să trăiască în armonie cu pisicile. Dacă faci asta, la ghenă vor fi tot mai puţine pisici fără un cămin, dar şi şi tot mai puţini copii care nu ştiu să citească.  Ţi-am lăsat bobiţe din belşug, că sunt rupt de oboseală. Sper să nu mă trezeşti şi mâine la cinci dimineaţa“.

A două zi, când m-am trezit, Ghenă dormea. Pe masă nu mai era, însă, nici o bobiţă.

Câteva zile mai târziu, m-a sunat Diana, de la Editura Univers, să-mi spună că iar a primit un email ciudat şi că îi trebuie o poză cu pisica mea.

I-am trimis-o.

Jurnal de Ghena pentru copii - povestea pisoiului gasit la gunoi se lanseaza oficial la SofistiCat International Spring Show, targul/expozitia/concursul de pisici de rasa care se tine la Romexpo, in weekendul 14-15 aprilie, in organizarea Asociatiei Felina Sofisticat. 

Ma uit la chestia asta, cu deletefacebook, incurajata chiar de zuckerberg, marii publisheri, marile agentii de publicitate si influencerii pulii (cei cu ordin de unitate de difuzare). De ce ti-ar spune toti oamenii astia, cu interese mari, financiare sau strategice, sa te cari dracului, pe twitter sau pe instagram? 

Pai, e simplu. Prezenta ta, cel care s-a plans de intruzivitate, de afectarea vietii private, de cenzura si de alte cacaturi specifice facebook, deranjeaza. Ce face facebook acum nu este cu nimic diferit cu ce face Dragnea, care a taiat facilitatile IT-istilor, sperand sa plece dracului, in alte tari, pentru ca IT-istii nu voteaza PSD. Facebook, serviciile si advertiserii au nevoie doar de oi proaste, de oligofreni fara pic de discernamant, carora sa le vanda, pe bani sau pe libertate, diverse cacaturi, fara sa intampine vreo opozitie. Tu, cu spiritul tau critic, deranjezi. 

Plus ca sa pleci acum, dupa ce ti-a tras-o facebook in toate gaurile, e un act de mare lasitate. E ca si cum ai fi fost batut, jefuit, violat si in loc sa-ti anunti prietenii sau politia, te duci acasa bucuros ca tragedia s-a incheiat. Pai numai un bou ar fi bucuros, un om normal vrea razbunare, iar un om normal si civilizat vrea pedepsirea agresorilor prin parghii legale. 

Facebook minte ca ii pare rau de ce s-a intamplat. Daca ar introduce un mecanism de verificare a conturilor false, problemele bullying-ului, manipularii politice, intoxicarii cu fakenews si escrocheriilor financiare s-ar reduce la o miime din cat de mare e acum. Facebook n-o sa stearga niciodata, insa, conturile false, pentru ca de acolo ies banii. Acele conturi false, adaugate tot timpul, cresc valoarea de piata a retelei sociale cotate la bursa. 

Exista, insa, o metoda foarte misto de a le da in cap celor care vor sa te futa/fure. Trebuie sa fii uin pic mai atent decat esti acum, cand scrollezi in cautarea a ceva interesant. N-o sa produca efecte imediat, dar o sa produca. Si o sa doara al dracului de tare.

1. Raporteaza linkurile suspecte. Cand dai de o gogomanie pe net, sau cand antivirusul iti spune ca site-ul este infectat, nu mai inchide linkul ala zambind superior. Raporteaza-l. Daca ar face-o mai multi, toata cacaturile cu efemeride, coconi, paranormal si dezvaluirile vietii ar fi sterse, iar multi prosti ar fi salvati de a face tampenii. Raporteaza-l si pe Rares Bogdan cand minte ca un milion de oameni s-au uitat la emisiuni. Raporteaza pagina Lukoil, daca nu-ti place cum miroase in Ploiesti sau pagina UDMR daca te-a deranjat ultima declaratie a liderilor ei referitoare la autonomie. 

2. Apasa "ascunde aceasta reclama/ma deranjeaza" ori de cate ori iti apare in fata ochilor o postare sposorizata care se refera la un om politic. Trebuie sa-ti intre in cap, o data pentru totdeauna, ca politicienii care cersesc atentie sunt de cacat, iar politicienii care au decis sa cheltuiasca niste bani pentru a intra in atentia ta au de castigat de o suta de ori mai mult. Altfel nu si-ar cheltui banii.

3. Apasa "ascunde aceasta reclama/este irelevanta" la fiecare reclama pe care o intalnesti intr-o zi, daca nu e vorba de un serviciu pe care chiar il utilizezi sau al carui owner il cunosti. Reclamele alea iti ies in cale tocmai pentru ca facebook ti-a folosit datele personale intr-un mod cretin, lasandu-le la discretia tuturor. N-o sa poti convinge niciodata un advertiser sa stearga datele tale, dar poti sa-i bulversezi algoritmii de afisare pana ii da sangele din nas. 

Si gata. Fa asta, constant, asa cum dai play la un clip funny, si o sa le dai manipulatorilor si profitorilor unde ii doare mai tare. Fa din reclamele Facebook o chestie irelevanta si mediul acesta va deveni mai putin interesant pentru toate leprele interesate sa-ti amaneteze viitorul. De obicei, astia au doar bani si ganduri rele. Banii ii au de la fraieri iresponsabili ca tine, care lasa pericolele sa leviteze in mediul ala. Da-le una la portofele si-ai sa-i faci atenti. Da-le doua si ai sa ii vezi disperati. Da-le trei o sa-i reduci la tacere. 

In ultimile doua luni, de cand contul mi-a fost raportat abuziv pentru un text despre un oficial de stat, am apasat "ascunde aceasta reclama/este irelevanta" de cel putin doua sute de ori si am dat unfriend/block tuturor conturilor unde vad postari care incita la prostie. Stiti ce feed curat am acum? Doar prieteni si postari interesante. Iar reclame nu mai vad aproape deloc, probabil ca acum algoritmii incearca sa recoreleze ceea ce pare ca-mi place cu ceea ce am raportat ca fiind de cacat. Deci se poate.

La doar 30 de minute dupa postarea pe facebook a acestui text, contul mi-a fost blocat, pentru 30 de zile.

Mai am un pic si injur cand vad asta pe net. Diversi sclifositi, cei mai multi cu o viata extrem de goala, inapti sa citeasca si sa sustina niste teme consistente, care se agata de orice conversatie ca sa-si lanseze "bombele":

• - nu ne mai facem bine din cauza pensionarilor care se uita la Antena 3
• - batranii astia fara dinti care voteaza PSD si Dragnea
• - tara de comunisti care nu ne intelege pe noi, tinerii

Am incercat sa-i inteleg. Am incercat sa-mi dau seama cum ar trebui sa voteze batranii, ca sa fie fericiti si dobitocii astia. Probabil ca, in viziunea lor, alegerile din Romania ar trebui sa se termine cu urmatoarele rezultate:

• PNL - 45%
• USR - 25%
• ROMANIA100 - 15%
• PSD - 5%
• ALTE PARTIDE - 9,99%

Si m-au trecut fiori reci pe spate. Doar din negare, din reflex si din prostie, milioane de cretini cred ca ne-ar fi bine doar daca neterminatul de Orban si ezitantul de Ciolos ar pune mana pe putere cu aceeasi forta cu care o detine acum PSD. Ca partidele astea, daca se opun PSD-ului lui Dragnea, sunt automat compuse numai din oameni destepti, competenti si patrioti. Si ca Romania nu are spitale noi, drumuri perfecte si joburi cool pentru toti prostii cu gleznele la vedere doar pentru mama, ma-ta si ma-sa voteaza, ca proastele, PSD.

Va anunt ca mama nu voteaza PSD. Stiti de ce? Pentru ca nu ii vine sa planga cand ii vine pensia aia mica. Nu sta in ea. A facut niste copii, printre care ma numar si eu, care incearca sa-i asigure un trai bunicel. Se uita la talkshow-uri doar de curioasa, sa vada ce-au mai zis unul sau altul, dar si pentru ca filmele astea noi de la tv nu-i spun nimic. Structural, insa, mama nu e de stanga. Nu vrea ca ghivecele ei de flori sa fie ale tuturor. Dar si daca ar vota partide de cacat, nu ar conta. Eu sunt multumit ca se duce la vot. Nu sta acasa, ca toti retardatii. Si nu va impiedica nimic, in ziua votului, cand vedeti cinci babe ca mama mergand spre sectia de vot, sa luati cinci prieteni cu voi, la vot, si sa egalati scorul. 

• Votati voi mai mult, daca va deranjeaza ce voteaza babele. Uite, v-o spun in tonul unei promotii cretine de la Sephora: colectionati minim doua stampile, pe cartea de identitate, la fiecare patru ani.
• Terminati cu "sa votam toti la fel". Chestia asta se numeste comunism. Sigur, voi fiind niste retardati proaspeti, nestiutori de istorie, vi se pare ca inventati apa calda. Nu. Chiar nu.
• Lasati-va babele sa voteze ce vor. Incercati, in schimb, sa le schimbati viata in bine. Ingrijite corect, babele vor vota din ce in ce mai misto.

Doar despre asta e vorba, dobitocilor. Cand baba de ma-ta voteaza partide populiste, o face de foame, cu gandul la promisiunile alea cretine. Iar daca ii e foame lu' ma-ta, e vina ta, nu a ei. Femeia nu mai e la varsta la care sa-si rotunjeaza veniturile cu un job nou. A muncit o viata, te-a crescut pe tine mare si prost, sperand sa primeasca o mana de ajutor la batranete, de la tine. Nu s-o certi ca un cretin care uita ca a aparut pe pamant din burta unei femei misto, de odinioara, careia tu ii zici acum "baba".

fmm

De ce trebuie să știi să faci fotografii bune cu telefonul? Pentru că trăim în Epoca Fotografiei, iar competența în fotografia cu telefonul este o necesitate la fel ca abilitatea de a comunica în limba engleză. Nu te mai angajează nimeni dacă nu-ți vede pozele de pe facebook. Nimeni nu mai cumpără un produs de la tine până nu-l vede, întâi, pe net. Tipa sau tipul care te plac n-o să te bage în seama niciodată dacă nu le place cum te văd pe net. Așa că, dacă nu știi să faci fotografii e timpul să înveți. Ai cu ce, telefonul din buzunarul tău este foarte-foarte bun la capitolul asta. Chiar, ai observat că toate spoturile publicitare la iPhone, Samsung, Huawei, LG, etc vorbesc despre camera foto? Nu despre cât de bine îl auzi pe celălalt într-o convorbire, nu neapărat despre cât de bine merge netul, ci despre "imagini strălucitoare", "rezoluție", "senzor", "lentilă", "recunoaștere facială". 

Cum am ajuns să predau fotografia cu telefonul? Întâi mi-am predat mie, de nevoie. Eram jurnalist și nu aveam cum, tot timpul, să scot Nikonul și să fac o fotografie profesională. În timp am văzut că cititorii mei nu se vaitau de calitatea pozei, dacă ea spunea povestea. Timpul trecea, eu mă perfecționam, telefoanele aveau camere tot mai bune, contul de instagram a ajuns la 5.000 de followeri și am început să devin cunoscut pentru fotografiile mele făcute cu telefonul.

Cu una am câștigat un concurs....

... alta a ajuns virală...

din cauza alteia am fost acuzat că mint, pentru că "nu ai cum face, cu telefonul, o fotografie că asta"... 

... iar la un moment dat, Facebook m-a anuntat că fotografiile mele au strans un milion de like-uri.

Așa că nu mi s-a mai părut aiurea să-mi învăț amicii, prietenii, oamenii din redacția pe care o conduceam, cum să facă pozele tot mai bine. O tipă mișto mi-a zis, o dată, ceva de genul "mie mi-e lene să exersez acum, scrie și tu un set de sfaturi să le citesc". Le-am scris, apoi am tot completat materialul ăla făcând ceea ce a fost primul suport de curs. Cererea de sfaturi, însă, continua. Satul să-mi pierd timpul cu fiecare amic în parte, le-am cerut să se adune o dată, toți. Au venit și niște oameni pe care nu-i cunoșteam, iar workshop-ul a fost o nebunie. Apoi l-am organizat pe al doilea, pe al treilea, cu pozele făcute de participanți am ilustrat ebook-ul Manual de Fotografie cu Telefonul (caruia ii pregatesc, zilele astea, varianta de print). 

Din considerente de timp/logistică, nu fac un workshop de fotografie cu telefonul cu mai puțin de 15 persoane. Iar când îl fac durează două/patru ore, în funcție de viteza de acceptare/exersare a temelor discutate. Dacă veniți cu cu bateria peste la telefon peste 50% pot să vă învăț:

• cum să faci un selfie ok
• cum să faci fotografii bune copiiilor
• fotografia de vânzări online 
• fotografia de eveniment
• fotografia de peisaj
• fotografia artistică
• fotografia urbană

Cine poate/merită/trebuie să vină la un astfel de workshop: până acum, am lucrat cu oameni care vând pe net diverse lucruri, oameni care întrețin pagini de facebook ale unor branduri, oameni din turism, imobiliare, vânzări auto plus o droaie de mame și de tati care vor amintiri clare cu progeniturile. Așa că pot să fac următoarele recomandări:

• Vino la workshop dacă vinzi, pe okazii sau olx, bunuri ca mășini, case, diverse utilaje, bijuterii, timbre, bancnote, monezi, ceasuri, unde detaliile sunt importante.
• Vino dacă promovezi, pe facebook sau instagram, bunurile sau serviciile unei companii. Trebuie să fii mereu fresh, remember?
• Vino dacă te ocupi de imaginea, în social media, a unui/unei restaurant, cafenea, pub, hotel, motel, pensiune. O să merite.
• Vino dacă ai un blog sau lucrezi ca jurnalist. Așteptările sunt tot mai mari în domeniul asta, nu poți să difuzezi orice vomă de imagine.
• Vino dacă vrei să ai poze nemișcate cu copilul tău, dacă vrei să-ți iasă măcar 10 poze în vacanță, sau dacă ți se pare că oricum te-ai fotografia nu arăți cool

Sunt două moduri prin care poți participa la un astfel de workshop: 1. fie te înscrii la Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea., scriindu-mi numărul de mobil și orașul din care ești și aștepți să se adune 15 persoane din acel oraș pentru a vă căuta eu și stabili o întâlnire. 2. fie decizi să organizezi chiar tu acest workshop, cauți o locație, aduni minim 15 persoane dornice să învețe câte ceva și mă anunți la aceeași adresa de email.  Costul participării la un workshop este de 200 de lei. Elevii, studenții și pensionarii au reducere 50 de lei. Antreprenorii care achita un workshop pentru 20 de angajați primesc o reducere la al doilea workshop. Înscrierile se fac doar pe email, la Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.. Doar pe email. Nu pe facebook, instagram sau whatsapp. 

Toamna lu' 2018. Lansare de carte, la mall, la Galati. Pana sa incepem evenimentul, am urmat procedura obisnuita, datorita faimei mele: o tipa de la mall a venit si mi-a spus ca limbajul inadecvat nu este acceptat, pentru ca mall-ul e un spatiu public cu muulti oameni care sunt acolo nu ca sa ma cunoasca pe mine. Ca de fiecare data, am fost de acord, si n-am folosit decat cuvinte ca oligofren, idiot, bou, prost, referindu-ma doar la mine. Pentru ca eu asa sunt.

Sesiunea de intrebari si raspunsuri sustinuta cu Daniela de la Revista Urbania m-a facut sa recunosc, inca o data, ca nu stiu nimic despre femei si ca numai abilitatea de a scrie usor despre orice mi-a permis sa scriu cartea Tipul din filme nu Exista. Ca aceasta carte e o colectie de erori barbatesti care ar trebui asumate de orice tip si ca orice tipa care se indragosteste de un oligofren ca mine si ca altii trebuie sa-si asume ca noi, barbatii, avem defecte de care nu putem scapa niciodata, dar pe care le putem etala mai rar daca suntem dresati cum se cuvine, cu apa, mancare, pizda si adapost. 

La discutia noastra, in patru reprize, au asistat intre 30 si 100 de persoane, o parte dintre ele dorindu-si cartile mele cu autograf sau o poza cu mine. Toti au fost invitatii Oanei de la AddCity Events, pe care o recomand calduros oricarei companii care vrea sa organizeze un eveniment de business sau de networking in Galati. Tipa e data in pizda ma-sii, va spun eu. Am rugat-o sa-mi caute o cazare decenta si m-a trimis la Vila Bordeaux, unde orice ti se pune in farfurie este megadelicios. Am rugat-o sa-mi caute o hostesa care sa se ocupe de carti si mi-a adus un supergirl, de profesie model de succes. I-am spus sa gaseasca un loc cu lumina misto in care pot sustine un workshop de fotografie cu telefonul si mi-a aranjat sa am cel mai bun spatiu din Burger Factory.  Multumesc tuturor celor care au venit sa ma cunoasca si mai ales acelui batranel, aflat probabil pentru prima oara intr-un mall, trimis acolo de fiica lui, aflata in Anglia, care-si dorea foarte tare o carte cu autograf. Ma misca maxim astfel de persoane, pentru ca si eu, daca fiica mea ar avea nevoie de ceva, as face acelasi lucru. 

Si pentru ca a fost atat de misto, revin la Galati, pe 16 noiembrie 2019. In prima parte a evenimentului o sa explic tipelor cum sa-si dreseze dobitocii din dotare astfel incat sa devina niste parteneri rezonabili, iar in a doua - cum sa faci poze cu telefonul astfel incat sa arati foarte bine. Detaliile privind participarea sunt

AICI www.facebook.com/events/529853037564078/

si

AICI www.facebook.com/events/549244952578992/

 

Domnu' Dragnea,

stimate presedinte al PSD,

babaiatule!

Unul dintre cei mai buni prieteni de-ai mei e din Teleorman. Din Alexandria, mai exact. Viata l-a tot plimbat, de colo-colo, s-a insurat, in tinerete, cu o tipa misto si acum locuiesc amandoi in Ploiesti. E un superbaiat, bun la locul lui de munca, pasionat de lucruri care ma pasioneaza si pe mine, nu-si bate nevasta si-si iubeste fetita la maxim. Il plac maxim, nu e saptamana sa nu ne vedem sau sa nu vorbim la telefon. Iar eu sunt un pic homofob, sa stii, nu fac chestia asta cu multi barbati.

Din cauza lui (nu datorita), am tacut pana acum ori de cate ori am auzit ca ai mai numit un baiat prin conducerea statului doar pe criteriul "e din Teleorman". Sa nu se simta aiurea amicul meu, ca fac misto de locul lui de bastina. Eu, de exemplu, sufar de dureri acute de pula daca zici ceva rau despre Ploiesti. El, insa, ca orice oltean, isi iubeste locul de bastina. Si-am zis sa nu creada ca ma pis pe valorile lui.

Azi, insa, pun punct acestui comportament. Ai mai pus un baiat pe un post tare. Un baiat din Teleorman. L-ai facut director-adjunct la ANAF.

Deci nu e de ajuns ca ai pus un premier si un vicepremier din Teleorman. Nu e de ajuns ca nu mai exista minister fara un baiat care si-a cumparat primele sosete din magazinul de articole gospodaresti din centrul Alexandriei. Ai pus unul, miez, la ANAF, babaiatule! Adica acolo unde daca se greseste un pic, ne ducem dracului, pe urmele Greciei. 

Si as vrea sa stiu si eu: de ce?

Sunt convins ca in Teleorman sunt o droaie de oameni de isprava, competenti si misto. Dar nu cred ca-s mai competenti decat altii. Si toti in PSD. N-are cum. Doar n-aveti in apa ceva ce mareste IQ-ul, ca ai fi baut si tu si se cunostea. Asa ca as vrea sa stiu:

• A fost vreun concurs, iar baiatul asta, Andrei Nistor Serban, l-a luat cu zece?
• E vreo scoala de finante, de elita, in Teleorman si nu stie nimeni?
• Andrei asta e vreun ilumminati al banilor, gen Anghel Rugina, si o sa rezolve el ce n-au rezolvat altii inaintea lui?

Daca raspunsul la toate aceste intrebari este NU, te intreb altceva:

ce pula mea e teleormanizarea asta, nene? si ce pula mea faci, coane, cu finantele acestei tari?

• Deja ai bagat tara in gard, nemaicheltuind nimic pe investitii, desi istoria ne arata ca tarile ies din criza atunci cand statul devine cel mai mare client al firmelor de constructii si servicii.
• Ai alungat si toti investitoriii straini, nu se mai ridica fabrici, uzine, nu se mai fac angajari de sute de persoane, iar in tara nu mai intra decat banii romanilor din strainatate.
• Ai marit salariile la stat, tuturor idiotilor, fara sa faci o minima triere. Ca nu avea nimeni o problema daca in sistem erau oameni platiti bine, dar alesi dintre cei carora nu le curge din gura pe tastatura de prosti ce sunt.
• Cu salariile astea marite, ai repornit consumul ala de cacat, pagubos. Merg dobitocii la mall, cumpara de toate cu cash sau in rate, iar toti banii aia ies din tara, ca n-ai dus economia intr-o zona in care ne producem singuri haine ca la H&M si televizoare ca alea de la Samsung.
• Iar saptamana trecuta l-ai pus sef la ANAF pe Ionut Misa, omul despre care chiar tu ai zis ca nu e bun si l-ai schimbat, dupa ce a facut din Revolutia Fiscala un epic fail.
• Si la stanga lui l-ai pus, azi, pe Andrei asta, de la Teleorman, care nu e vreo lumina de om. Daca era, judetul ala era plin de firme prospere si de drumuri asfaltate bine. Iar daca era cinstit sesiza ciordelile Teldrum din anii 2000 si erai de mult la puscarie, babaiatule! 

Pe de o parte, te inteleg. Buni-rai, sunt tovarasii tai. Am si eu d-astia, pe care nu-i place nimeni. Dar eu nu-i pun sa distruga firme, oameni, popoare, o tara. Ma ascund cu ei in cate o carciuma, ne imbatam si aia e. Nu le cumpar pistoale, sabii si masini fara frane si nu le zic: "hai, jucati-va pe pietonalul ala, plin de copii, cu ochii inchisi...".

De-aia te intreb daca esti tampit. Sa nu ma iei de obraznic, ca nu-s. Sunt doar curios. 

Deci?

Hai, ma, zii...

Esti?

Am fost la Constanta. La 10.37 seara coboram din tren, ieseam din gara si ma urcam in primul taxi gasit liber. La volan: cel mai tampit taximetrist din lume. Mare, urat, fix cum ma asteptam.

Paranteza: taximetristii din Constanta sunt ca aia din Bucuresti. Smecheriti, dornici oricand sa-ti faca cursa 60 de lei, desi costa doar sase. Unii au textele atat de bune incat te inclini in fata competentei lor. Asta al meu, insa, era insa un biet debutant. M-a evaluat din priviri: imbracat subtire, bagaj pula. Puteam fi orice.

Asa ca dupa ce am zis "la Godfather" a demarat si a deschis jocul cu celebra: "vreti sa mergem prin centru?". Asa se prinde un taximetrist daca esti din oras sau vreun coclit gata sa fie plimbat pe toate stradutele, sa iasa de-o cursa babana. Eu, insa am leac la asta. 

- Ia-o, coane, prin centru, ca nu-i nici pulea la ora asta pe strazi, am raspuns eu. Pentru ca nici un oras nu e aglomerat, in zona centrala, sambata seara. 

Omul a tacut. Se uita in retrovizoare, cum imi butonez telefonul. A mai incercat o data.

- Cum ziceti, dar la semaforul ala, o sa tot stam....

L-am ignorat si am dus telefonul la ureche spunand "Stai, disperatule, ca ajung! In patru minute sunt la tine". Apoi l-am privit, senin, prin retrovizoare. Taximetristul meu era ca un soarece intr-un borcan de sticla. Simtea mirosul branzei, dar nu putea ajunge la ea. Venisem din gara, in pula lui, trebuia sa fiu un fraier...

- Si unde e Godfather asta? Ca nu-l stiu.

Aveam leac si la asta. Pe facebook remarcasem un detaliu al fatadei clubului.

- Eta, pula, nu-l stii. Ala cu vitrine ca de cinema vechi, prinse pe cladire, cu postere in ele. Cum sa nu stii Godfather?! De cand faci taximetrie?

Asta l-a durut. 

- Pai fac, dar daca cluburile astea isi tot schimba numele...

Deschisesem waze, ruta noastra era fix inainte si la stanga. Atat. Clubul era pe stanga. 

- Mestere, dupa ce treci de Plevnei faci stanga si o sa-l vezi, tot pe stanga. Sa-mi zici tu, dupa aia, cate sute de oameni ai mai dus aici...

Si gata. S-a predat. Am ajuns la Godfather in cinci minute. Cursa facea noua lei. I-am dat zece, dupa ce l-am auzit zicand:

- Aaaaaa, aici era. Da, il stiu. ia uite, bai, ce lapsus am avut.

Nu i-am mai zis "Ai avut un lapsus din pula, esti tampit ca un castron cu icre. Clubul e deschis de ieri, de unde mortii ma-tii sa-l stii?"

Dar va zic voua sa va duceti la Godfather, cand ajungeti prin Constanta, mai ales cand canta The Jacks. E poate cea mai misto trupa din orasul cu cel mai tampit taximetrist din lume.

*******

pozele facute la Constanta, #cutelefonul, sunt aici

*******

Poti publica o carte avand pe coperta o fotografie facuta cu telefonul? Poate camera de pe un telefon sa livreze o imagine pe care tipografiile sa o poata tipari in conditii decente? Raspunsul este da, iar argumentul din spatele afirmatiei este imaginea de mai sus: o fotografia facuta de mine cu telefonul.

Mai jos, ce s-a putut face din imagine: coperta cartii "Ce-ai vrut sa spui, doctore?", scrisa de Dana Humoreanu.

Va rog sa nu cititi acest text ca pe o lauda de sine, n-am facut-o nici pentru bani (am cedat drepturile gratuit), nici pentru glorie (CV-ul meu e deja destul de consistent). Doar ma bucur foarte tare ca ce le spun oamenilor, la workshop-urile de fotografie cu telefonul, incepe sa capete greutate in diverse medii, inclusiv academice. Si ca fotografia buna nu depinde de telefonul cu care o faci, ci cum o faci. Sa nu uit sa va spun: fotografia asta, despre care scriu, e facuta acum trei ani, cu ceva ce azi se numeste "rabla": un iPhone 4S.

 

In decembrie, sustin doua workshop-uri de fotografie cu telefonul, in Ploiesti si Bucuresti. Ai toate detaliile AICI.

 

Nu stiu ce sa va mai zic de Bistrita. Am plecat pregatit pentru un program aglomerat, despre care credeam ca o sa ma doboare, si-am reajuns acasa, dupa patru zile, ca din concediu. Obosit sunt, dar nu cum credeam. Mi-a obosit spatele de la paturile bune in care am dormit, mi-a obosit ficatul de la palinca si sistemul digestiv de la mancare, si aproape ca, neobisnuit cu asa ceva, mi-am intins nervii la maxim cu amabilitatea bistritenilor.

Pentru ca la Bistrita nu e ca in alte parti. 

Bistritenii sunt, probabil, cei mai misto romani din cati cunosc. Cetateni romani, poftim, ca am avut de-a face si cu sasi, secui, unguri, si nu se cunoaste diferenta. Daca li te adresezi ok si nu faci figuri cretine, vei primi, de la fiecare dintre ei, tot ce are de dat. Sunt calzi, amabili, atenti, seriosi, iau ospitalitatea ca pe un examen pe care vor sa-l ia cu zece. Pe de alta parte, nu recomand Bistrita prostilor, arogantilor, celor ce inventeaza probleme ca sa obtina discounturi sau ca sa se amuze. Vor manca, acolo, probabil ultima bataie la inceputul careia mai puteau merge in doua picioare. Pentru ca bistriteanul are ceva ce nu vezi peste tot: demnitate. Cand esti la Bistrita esti pe pamantul stramosilor lor, nu intr-un poligon de umilit oameni.

La Bistrita nu merge nici sa epatezi cu banii tai, pentru ca, cel mai probabil, bistritenii au ceva mai multi decat tine. Nu-i sparg, ca prostii de noi, pe masini foarte scumpe si ceasuri la care nu stim sa folosim toate butoanele. Dar au case superbe, isi fac concediile in locuri misto, sunt plimbati prin toata lumea si investesc in educatia copiiilor lor de nu-ti vine sa crezi, e plin de cursuri de balet, pictura, pian etc, si nu vezi o tipa prost imbracata decat daca joaca vreun rol, in vreo piesa de teatru. 

Mancarea de la Bistrita este beyond orice. E ca o forma de tortura. Cand crezi ca esti cu gura plina de ceva foarte bun, auzi, la bistriteni, ceva de genul: "ma bucur ca-ti place, dar daca o sa mananci asta in localul X o sa vezi ca e si mai buna". Pai cum sa fie ceva mai bun decat cel mai bun? Plus ca-s creativi, amesteca ardeii copti cu branza, cu zacusca si cu fasolea batuta de mori mancand, sau te lasa fara reactie oferindu-ti inghetata de orez cu lapte... 

Iar orasul ala este perfect. Stiu ca bistritenii ii vad defectele, dar, din perspectiva mea de ploiestean, defectele alea nu exista. Nu-i sufocat de masini, de cladiri urate, de chioscuri, gropi, maidane, nu e plin de cocalari si de oameni mirosind urat. Plus ca e frumos asa cum mi se pare normal sa fie un fost oras-stat, vechi de aproape o mie de ani si facut cadou, candva, unei pizde misto. 

recomandari pe bune:

• Am dormit/stat/mancat, in ultimii ani, in trei hoteluri de cinci stele. Dintre ele, Hotelul Metropolis din Bistrita este de depaaaaarte cel mai misto. N-am ce sa va povestesc, daca va uitati pe net va prindeti singuri care-i faza. Doar vi-l recomand pe bune. 
• Am tinut un workshop de fotografie cu telefonul la Roser House si mi-a picat fata, oamenii aia au construit, in creierul muntilor, ceva comparabil cu hotelurile de lux din Alpii elvetieni. Chiar nu stiu cum sa le multumesc ownerilor ca au intors hotelul ala cu susul in jos doar ca sa-mi iasa mie workshop-ul. 
• Am mancat in mai multe locuri din Bistrita, si pot sa va recomand sa nu va duceti la Taverna Dogarilor si la Casa Doamnelor decat daca aveti in plan sa descoperiti ca nu stiti sa gatiti, sau sa va ingrasati grav sau sa aflati ca sunteti lacomia intruchipata.
• Nu ocoliti nici pensiunea Colibita Arinis, de pe malul lacului Colibita. E genul rustic si linistit, cu camere calduroase, paturi gigantice si - din nou! - o mancare de exceptie. Am mancat ca un porc (desi eu evit deserturile, aici am cerut o portie dubla) si am dormit ca o vita (desi unii oameni aveau alte asteptari de la mine, asta e, promit sa ma revansez zilele astea).

Nu ocoliti Colibita, in general. E o gura de rai, cu un lac frumos foc, amplasat intr-o caldare montana ferita de gerurile din jur, cu multe pensiuni, hoteluri si localuri misto cu preturi de la $ la $$$. Locul se bucura deja de succes. Mi s-a spus ca cineva a vrut sa testeze cat de mult succes are pensiunea lui si a cerut, pentru trei zile de Revelion, 6.000 de euro. I-a obtinut. 

Nu in ultimul rand, va recomand sa va duceti la Bistrita cu trenul. Locurile dintr-un vagon de dormit pentru doua persoane, chiar daca nu ofera confortul vietii (ca CFR tot CFR ramane, pana nu da cu mucii in fasole nu se simte bine), ofera o experienta misto si decat sa conduci sase ore cu un plin de motorina mai bine dormi 8 ore cheltuind fix aceiasi bani. Bonus, primesti dreptul de a bea palinca, vin, tot ce vrei, de la 8 dimineata la 10 seara, pentru ca nu esti cu masina.

• Pentru oportunitati de business, de turism sau de promovare in Bistrita, va rog sa luati legatura cu Claudia Andron. Nu este doar proprietara celui mai misto site de stiri din zona (Bistriteanul.ro), nu este doar organizatoarea celui mai misto eveniment din zona (Festivalul Usturoiului), dar este si cea mai bine conectata persoana pe care am intalnit-o, o stiu si copiii, si batranii, si oamenii de afaceri, si oficialii, fata e un fel de Doroftei al Ploiestiului. Nu ma mir deloc ca tot ea sustine Produs in Bistrita-Nasaud, chestie despre care o sa va scriu, mai multe, cat de curand.

 In concluzie: o sa ma duc la Bistrita cat de des pot. Orasul ala bate si Ploiestiul si Bucurestiul la bucuria vietii, iar mancarea si cazarea cu mult sunt peste Valea Prahovei.

Si nu uita de Festivalul Usturoiului 2018 (LINK).

28-29 iulie, in Pasul Tihuta. Ne vedem acolo. 

Nu stiu ce efect are asupra voastra reclama Agricola, cu puiul fericit, dar eu nu mai pot nici sa ma uit la produsele lor, in magazine. Nu prea mananc pui, dar mai cumpar, rar, pipote sau ficatei. Dar si daca as manca, as alege alta marca. Nu Agricola. N-as suporta sa mananc pui fericiti.

Ma si vad, ca in filmele horror. Vad puiul ala jucandu-se fericit, printre alti pui fericiti, cand brusc apare o gheara metalica care-l apuca, ii smulge capul, si aripile, ii opareste corpul si-l arunca intr-o punga care este urcata intr-un camion pe care scrie "Agricola". Imi imaginez socul pe care-l are bietul pui fericit, cand afla ca fericirea e atat de scurta, iar destinul atat de crud. 

Nu am nimic cu produsele Agricola, dar cu reclama la produsele Agricola chiar am. Dincolo de faptul ca tag-ul "56" e sustinut prost (cum ca nu poti face o friptura buna in mai putin de 56 de minute, desi poti) reclama transmite niste chestii de cacat:

• Transmite ca noi, oamenii, mancatori de pui, suntem cruzi. Ca mancam mai cu placere un pui fericit decat unul nefericit (na, daca nu reactionam pozitiv la chestia asta, nu se introducea acest mesaj in reclame). 
• Transmite ca destinul, in general, e implacabil si dur. Ca fiecare vietate care se simte fericita este indreptatita sa creada ca cineva o va distruge si eventual manca doar pentru ca fericirea ei are gust bun. 
• Transmite ca suntem lacomi, rai si impulsivi. Ca puiul ar putea trai fericit si 90, si 200 de zile, dar dupa 56 de zile cineva nu se mai poate abtine si ii ia capatana. 

Cliseul, in ansamblu, e si mai nociv. Orice dictator are o perioada buna, dupa care trece la rele. Orice escrocherie incepe cu o perioada frumoasa, in care victima se simte grozav. Chiar: ma intreb cum se uita la reclama tipa luata de sotie acum doua luni si pocnita zilele trecute. Cum suna, in mintea ei: "56 de zile de fericire si pe urma ... jap!"

Deci nu fuck Agricola, ci fuck agentia de publicitate care se ocupa de Agricola. De ce nu i-a zis produsului pui gustos, pui crescut sanatos, pui crescut cu grija.... Ce-i cu fericirea asta care se termina intre dintii mei, de unde mama dracului ideea ca e mai misto sa mananci o vietate fericita decat una nefericita?

Si ca sa va demonstrez ca avem de-a face cu o agentie de publicitate de amatori, care nu s-a gandit deloc la nuante cand a facut mizeria aia de clip, va aduc aminte ca in spotul Agricola apar doua produse: Puiul Fericit si Puiul Fermierului. Asa cum e construita povestea, se nasc cateva intrebari:

1. Sa inteleg ca Puiul Fericit nu creste la ferma? Dar unde? Cum sa fie un pui fericit, daca nu e la ferma, cu alti pui?

2. Sa inteleg ca Puiul Fermierului nu e fericit? Pai de ce? Fermierul e rau cu el?